Archive for februarie 6, 2011


Trandafirul iubirii

Un trandafir roşu îţi dăruiesc
Iubirea să-ţi dovedesc
Să-ţi bucure privirea în drumul vieţii
Se frânge-n ochii mei caprui.
Îţi dăruiesc iubirea mea
Asemeni unui trandafir să îl păstrezi
Floarea dragostei eterne
Pasiune în roua de petale
Sentimentele dulci ce-nvie
Înfloreşte-n. taină,gânduri de iubire
Acelaş trandafir ce veşnic va-n flori
Iubirea în sufletul meu

Când noaptea albastră încet se lasă
Un chip zăresc în noapte…
E îngerul albastru al sufletului meu,
Îmi şopteşte că mă adori.
Şi sper,şi cred,dar iar regret,
Ce nu îmi face bine.
Înger blând al sufletului meu,
Ce albastru tu vei fi mereu.
Îmi cânţi în liniştea nopţii
Sufletul tu mi-l alini,
Ce îmi cânţi de dor.
În noaptea albastră,cu tine dorm
Îngerul meu să te păzească
Cu tine sunt,un vis dulce,
Un vis pierdut în noaptea albastră.
Aş vrea să pot zbura…
Aş vrea să pot alerga…
Aş vrea să te sărut…
Departe eşti de mine acum.
Uitării tu ma-i dat,
Ai ofilit tot ce era mai bun,
Ai şters şi cea mai mică urmă de parfum.
Ai ars un înger albastru,
Îngerul albastru al sufletului meu.
Nu-mi zâmbeşti,nu mă iubeşti…
Am rămas cu amăgiri şi multe vise.
Acum vreau să dau uitării,
Vocea ta,a alinării.

Primăvara se apropie în sufletul meu…..S-a rupt o floare din mine, semn că va veni primăvara.Simt mirosul primăverii cum se va împrăştia în aer odată cu razele soarelui şi înmugurirea copacilor…În acest jurnal al sufletului e lumea în care m-am regăsit…O lume în care mă desprind din lumea reală şi mă scufund în lumea viselor şi a imaginaţiei,mă las pradă gândurilor ce îmi invadează spaţiul minţii.Sunt un suflet călător….Gândul că din moment în moment încearcă să zburde pe pagini transformân-duse în litere.Încerc ca literele să danseze în cuvinte cu multă sensibilitate….Sper să şi reuşesc.O zi senină cu mult soare este afară şi în suflet….Cerul e ca un vis nepătruns de gânduri.
Privesc vântul cum uită şoaptele la marginea lumii….Uimită…simt cum rătăcirea timpului mângâie cald sufletul…Se ascund câteva speranţe într-un amor blând al suspinelor….Nimeni nu întreabă cine sunt….Ai pierdut o rază de parfum în părul meu….E o zi deosebită pentru sufletul meu Acum când lupt cu necunoscutul….Uneori mă simt străină şi pentru mine…Îmi place să număr stelele, să iubesc din inimă, să mă plimb prin frunzele anotimpului sufletului meu.Razele soarelui mă plimbă printre gţnduri tăcute…În braţele timpului sfidător,puternic şi viu sunt eu.Prizoniera unui zâmbet de dor,era…sufletul….Din marea împăraţie a vânturilor ating uşor cu privirea o ultimă rază de speranţă rătăcită poate într-o zare ascunsă dorinţelor sau în depărtări apropiate destinului…! Merg pe urmele unor paşi fără glas.S-au stins oare speranţe în geana unui vis? Lasă roua dimineţii să-mi explice filosofia tandrei mângâieri şi voi înţelege….Oare ce va însemna un sentiment topit de aşteptare?Un sens fără rost uitarea unor priviri resemnate…Buzele îmi amintesc mereu clipa dorinţei fără leac.Ne confundăm uneori cu liniştea a două fiinţe trecatoare.În suflet este un dor fierbinte de neînţeles…Simt mireasma unei raze de soare,mângâind scoarţa copacilor să denumesc textura lor,să privesc doar cu ochii sufletului,să văd cum roca este îmbrăţişată de lumină….Să simt o parte cum sufletul meu moare şi alta se renaşte….Ascult mereu cum florile se renasc primăvara şi îşi urează bună dimineaţa….Încerc să depăşesc graniţile auzului şi să ignor sunetele banale….Să ascult sunetul soarelui  în care se desprinde din el mii de fascicule de lumină….Orice mişcare are o melodie,orice peisaj e cheia ce descuie un sentiment,fiecare cuvânt vine din cel mai adânc colţ al sufletului.Culorile sunt sentimentele tale, iar albul este fericirea. Atât timp cât există şi puţin alb pe peretele sufletului tău, orice culoare o să-ţi pară mai frumoasă şi mai caldă..