Inteligenta este capacitatea creierului uman de a intelege usor si repede probleme noi si cu totul nefamiliare. Daca niste oameni care nu stiu nimic despre o anumita activitate (spre exemplu : pescuit) incep deodata sa o practice, fara sa primeasca sfaturi sau indicatii de la alte persoane, atunci cel mai inteligent dintre ei va pricepe mai repede decit ceilalti ceea ce e de priceput in acest domeniu (locatia cea mai avantajoasa, momeala potrivita pentru fiecare tip de peste etc.) Cind unui matematician i se cere sa rezolve probleme de matematica nu ii este testata inteligenta, intrucit matematica nu reprezinta pentru el „un domeniu nou si nefamiliar”.
O problema poate sa devina familiara in doua moduri :
a) predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. In materie de inteligenta invatatura preluata de la alte persoane (educatia parintilor, materia predata in scoli, metode invatate de la prieteni etc.) nu are nici o relevanta, ci doar aceea deprinsa prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face de unul singur. Este posibil, de exemplu, ca un om sa detina inca de la cinsprezece ani anumite cunostinte, pe care altul le afla abia la douazeci si cinci, si in acelasi timp, acesta din urma sa fie mai inteligent, pentru motivul simplu ca primului i-au fost explicate (a avut cine sa-l indrume), pe cind al doilea si-a dat seama de ele singur, a facut „descoperiri”. Omul nu are nevoie de inteligenta pentru a i se explica, ci doar pentru a-si da seama singur, iar materia predata in scoli va contribui la dezvoltarea inteligentei doar in masura in care il inspira si il pune pe ginduri pe cel ce o receptioneaza.
b) experienta anterioara. Caracteristica inteligentei fiind aceea ca invata din experienta anterioara, rezulta ca solutia la o anumita problema este inteleasa o singura data in viata : prima data ; ulterior creierul nu face decit sa aplice pentru toate problemele identice sau asemanatoare metoda deja stiuta. Cei care au rezolvat ei insisi o problema in trecut sau li s-a predat de catre altii metoda ei de rezolvare, nu mai au nici o dificultate in a rezolva probleme identice sau asemanatoare. O problema practica sau teoretica solicita inteligenta doar atunci cind este cu totul noua si nu seamana cu nimic din experienta anterioara (in materie de inteligenta nu exista antrenament, pregatire). In viata de zi cu zi, in majoritatea situatiilor in care ni se cere sa rezolvam probleme, aplicam cunoasterea (solutii deja stiute) si nu inteligenta (rezolvari „pe loc” si spontane).Perioada indelungata de gindire face si ea ca o problema sa devina, treptat, familiara. Tocmai din acest motiv la testele de evaluare a inteligentei subiectilor li se impune o limita de timp – atunci cind sint lasati sa zaboveasca oricit linga intrebari, vor gasi solutia, dar in acest caz testul nu mai are relevanta cu privire la inteligenta lor.(Totusi, aceasta nu inseamna ca subiectul trebuie zorit, incit sa nu aiba timp sa se gindeasca bine ; el trebuie sa gindeasca repede, dar nu in graba, de aceea limita de timp la testele de inteligenta trebuie sa fie una rezonabila.) O inteligenta slaba va obtine aceleasi rezultate sau chiar mai bune decit o inteligenta superioara atunci cind i se acorda sau isi acorda suficient timp (cu alte cuvinte, munca sustinuta suplineste foarte bine lipsa inteligentei si duce practic la acelasi rezultat). La fel stau lucrurile si in ce priveste descoperirile din domeniul stiintei : daca ele sint facute intr-un interval relativ scurt, atunci se datoreaza inteligentei ; daca vin dupa cercetari indelungate si multa bataie de cap, atunci nu. Definitia inteligentei va contine, deci, sintagma „usor si repede”.
Eroarea cea mai frecventa in acest domeniu este aceea de a confunda talentul cu inteligenta, sau de a considera ca exista o legatura intre ele. Prejudecatile si miturile din zilele noastre ne spun ca un mare sahist, matematician, poet, muzician, politician etc. este un om cu o inteligenta iesita din comun, ca un om al carui nume a ramas in istorie ar fi si el de o inteligenta deosebita sau ca o cariera stralucita s-ar datora inteligentei. Nu este deloc asa.Talentul reprezinta priceperea unui om la o activitate pe care a practicat-o indelung, pe cind inteligenta reprezinta priceperea la activitati pe care nu le-a practicat niciodata. Inteligenta este prin esenta polivalenta si are caracter universal :omul istet intelege usor si repede ce e de inteles in orice aspect al vietii, fie ca e vorba de treburi ingineresti, emotionale, stiintifice, sociale, politice etc, pe cind talentul are caracter special, este eficient numai in domeniul sau.