Inteligenta este capacitatea creierului uman de a intelege usor si repede probleme noi si nefamiliare. O problema practica sau teoretica devine familiara in urmatoarele moduri :
a) comunicare-predare. Inteligenta nu se confunda cu cunoasterea. Informatia detinuta de o persoana poate avea fie o provenienta externa (comunicarea), fie o sursa interna (intelectul propriu) ; in primul caz este vorba de cunoastere (stiinta), in cel de al doilea  de inteligenta. Comunicarea prin intermediul limbajului face posibila transmiterea informatiilor intre fiintele umane, insa informatia dobindita pe aceasta cale (este vorba despre invatatura preluata de la alte persoane : educatia parintilor, materia predata in scoli, literatura de specialitate, tehnici sau metode deprinse de la prieteni sau cunoscuti etc.) nu reprezinta inteligenta. Reprezinta inteligenta numai concluziile dobindite prin ratiune proprie, descoperirile pe care intelectul le face de unul singur. (Motivul este unul simplu : in cazul cunoasterii este vorba despre judecata altor persoane comunicata .) Spre exemplu, un copil poate sa faca el insusi descoperiri despre lume si sa detina informatii ce nu i-au fost comunicate (lebada e ruda cu gisca si si formeaza etc.) In practica, inteligenta reprezinta un procent infim al cunoasterii, cea mai mare parte a informatiilor detinute de o persoana fiind dobindite pe calea comunicarii.
b) memorie (experienta anterioara). Caracteristica inteligentei fiind aceea ca invata din experienta anterioara, rezulta ca inteligenta este solicitata numai atunci cind persoana se intilneste pentru prima data in decursul vietii cu o anumita problema ; memoria va permite aplicarea in viitor a solutiei invatate la toate problemele identice sau asemanatoare. Aceia care au solutionat o anumita problema, nu mai au ulterior nici o dificultate in a rezolva probleme identice sau asemanatoare ; o problema practica sau teoretica solicita inteligenta numai atunci cind este cu totul noua si nu seamana cu nici una din experientele anterioare. (Cu alte cuvinte, in materie de inteligenta nu exista antrenament, pregatire � exersarea testelor i.q. nu mareste coeficientul de inteligenta). In viata de zi cu zi, in majoritatea situatiilor in care ni se cere sa rezolvam probleme, aplicam solutiile deja stiute (memoria) si nu inteligenta (rezolvari pe loc, spontane).
c) Perioada indelungata de gindire face si ea ca o problema sa devina, treptat, familiara. Din acest motiv la testele de evaluare a inteligentei subiectilor li se impune o limita de timp � atunci cind li se acorda timp nelimitat gasesc fara greseala solutia, dar in acest caz testul nu are relevanta. Perioada indelungata de gindire suplineste lipsa inteligentei ; o inteligenta slaba va obtine aceleasi rezultate (sau chiar mai bune) decit o inteligenta superioara atunci cind i se acorda suficient timp. (La fel stau lucrurile si in ce priveste descoperirile din domeniul stiintei : daca ele survin intr-un interval relativ scurt, atunci se datoreaza inteligentei ; daca vin dupa cercetari indelungate si multa bataie de cap, atunci nu.) Definitia inteligentei va contine, deci, sintagma usor si repede.In viata de zi cu zi omul isi distribuie singur timpul alocat diferitelor activitati : munca, recreatie, distractie etc. (cu alte cuvinte, stabileste singur daca perioada de gindire va fi una indelungata sau nu). Experienta acumulata intr-un anumit domeniu va depine, deci, nu atit de coeficientul de inteligenta al persoanei, cit de aceasta repartizare a timpului (experienta acumulata depinde in mare masura de raportul harnicie/trindavie si mai putin de inteligenta). Eroarea cea mai frecventa in studiul acestei materii este aceea de a confunda talentul sau aptitudinile cu inteligenta. Se considera in zilele noastre ca persoanele care exceleaza in diferite domenii ar fi oameni cu o inteligenta iesita din comun. Spre exemplu, indeminarea motrica specifica sportivilor si categoriilor profesionale de dexteritate (scamatori, cartofori etc.) este clasificata drept inteligenta kinestezica, talentul muzical e clasificat drept inteligenta muzicala, talentul literar inteligenta lingvistica, aptitudinea in diverse domenii ale stiinteiinteligenta logico-matematica si asa mai departe. In realitate, este vorba in aceste cazuri de cantitate de experienta si nu de inteligenta, aceste abilitati fiind strict legate de durata exercitiului, de experienta individului in domeniul respectiv.