De indata ce imi beau cafeaua o sa ma culc, ca-n fiecare noapte, sperand la bucuriile marunte de a doua zi. Dimineata ma voi scula iar devreme, la prima ora, cand nici macar luna n-a lasat loc soarelui sa-si faca aparitia. O ora imi ia dichiseala, uitatul atent in oglinda pentru a nu rata nici un detaliu ce mi-ar putea strica ziua. Cheful de vorba imi va revenii tarziu, mult mai tarziu de aceea incerc din rasputeri sa nu dau de cineva cunoscut care sa-mi alunge gandul de dimineata si momentele mele de liniste. Uneori merg pe strada gandindu-ma la fel de fel de lucruri incat nici intrarea la servici nu o mai zaresc. De ce m-as sinchisi sa ma grabesc la servici, ma gandesc. Nici macar nu am ceas, ma orientez dupa soare, dupa vant, dupa lumina si intuneric. Ma omoara incet orele fixe. Urasc programul fix si in general toate lucrurile aranjate in cel mai mic detaliu. Azi am vazut o pisica, in copacul ce-mi zambeste de fiecare data cand trec pe langa el. M-as fi cocotat intr-o zi in el sa-i vad pe toti cum se agita sa ajunga la servici, cum alearga apatici de colo pana colo, debusolati si tristi. Dar nu-s in stare, pentru ca si eu sunt la fel ca ei…am invatat cum sa-mi omor gandurile considerandu-le prostii sau rataciri. Stiu ca intr-o zi o sa-mi para rau de multe ce le-am simtit si nu am fost in stare sa le fac…

Anunțuri