Predau acest chestionar – spre a completa propriile răspunsuri – tuturor celor care mă citesc şi care ar dori să aibă o confruntare cu trăirile interioare. Mulţumesc anticipat doritorilor şi le doresc să aibă fiecare zi aşa cum şi-o doresc…

SUNT: O trecătore, o observatore, o „căutătore”, o tipa predispusa la deschiderea uşilor către universuri paralele, o trăitore care îşi permite să meargă şi cu capul în nori foarte des. Un om ca atâţia alţii… Nici prea-prea, nici foarte-foarte…

AS VREA: ca totul să fie frumos. Simplu. Nu se poate de fiecare dată, viaţa îţi oferă tot felul de surprize neplăcute. Îmi fac din optimism scut şi extrag frumuseţe din orice zi. Aş dori ca oamenii să râdă mai mult, să aibă în ochi acea sclipire care le dă „strălucire”… Aş vrea – şi nu în ultimul rând – să fiu mulţumita de mine.

PASTREZ: amintirile copilăriei şi planurile de viitor.

MI-AS FI DORIT: să fac faţă cu succes unor încercări în care aş putea să spun că am eşuat. Dar fiecare eşec a avut şi avantajele sale, de unde şi crezul meu că se poate merge din greşeală în greşeală până la victoria finală. Mi-aş fi dorit să trăiesc în perioada interbelică…

NU-MI PLAC: ipocriţii, profitorii,infatuatii etc…

MA TEM: de propria inconstanţă. Aceasta este teama cea mai mare pe care o trăiesc în diferite momente ale vieţii. Mi-e teamă că voi spune la un moment dat „Hai să încerc şi altceva” şi voi pierde timp pentru a mă întoarce tot acolo de unde am plecat.

AUD: şoaptele oraşului la ore târzii din noapte, paşii unor trecători grăbiţi pe trotuare…Aud, câteodată, şi cum trece timpul peste mine şi îmi spune „Grăbeşte-te”…

IMI PARE RAU: că n-am puterea să-i fac pe oameni fericiţi. Şi regret că nu ştiu să-mi exprim întotdeauna sentimentele pe care le nutresc pentru oamenii din jurul meu.

NU SUNT: un geniu…Nu-mi doresc să fiu ceea ce nu sunt.

NICIODATA: nu-mi imaginez că aş putea să renunţ la viaţa pe care o duc acum.Nu îmi plâng de milă.

RAR: mă las cuprinsa de îndoieli şi permit pesimistului să iasă la lumină.

PLANG: atunci când simt că lacrimile trebuie să spele ceva din interiorul fiinţei mele. Nu se întâmplă foarte des, dar atunci când se întâmplă nu îmi este ruşine fiindcă am plâns.

NU SUNT INTOTDEAUNA: o buna partenera de dialog. Dar încerc să-mi revizuiesc atitudinea, eventual să nu mai am tendinţa de a-i întrerupe pe alţii şi de a nu-i lăsa să-şi ducă ideea până la capăt.

NU IMI PLACE DE MINE: când nu termin de scris într-o zi tot ceea ce mi-am propus cu o zi înainte.

SUNT CONFUZ: în zilele în care mă trezesc destul de târziu şi când mi se pare că ordinea gândurilor este bulversată. Noroc că o astfel de stare nu durează niciodată prea mult.

AR TREBUI: să scriu şi sa citesc mult mai mult…