Afrodita a fost initial zeita cerului , dadatoare de ploi , dar se spune ca a fost si zeita  marii. Mitul despre Afrodita si cultul ei prezinta puternice influente orientale , mai cu seama ale cultului zeitei feniciene Astartea. Treptat , Afrodita devine zeita dragostei  iar zeul dragostei este Eros (Amor), fiul ei. 

Rasfatata si zburdalnica , Afrodita  sadeste dragostea in inimile tuturor chiar si ale zeilor si ale muritorilor. Nimeni nu poate scapa de puterea Afroditei , nici  zeii. Numai Athena , Hestia si Artemis nu i se supun. Inalta , zvelta , cu trasaturi gingase , cu un val de plete aurii , asezate cununa pe capul plin de farmec , Afrodita este intruchiparea frumusetii divine si a tineretii nepieritoare.
Afrodita , fiica lui Uranos , s-a nascut in preajma insulei Kythera ( Ciprul de astazi) , din spuma alba a valurilor marii. Se spune ca un vant usor , mangaietor , o aduse pe insula Cipru si ca pe oriunde pasea , florile se deschideau iar vazduhul intreg se incarca de miresme.
Tot legenda mai spune ca Afrodita daruia fericire aceluia care o slujea cu credinta . Asa a daruit ea fericire lui Pygmalion , marele sculptor din Cipru. 
Pygmalion dispretuia femeile si traia singur, ferindu-se de casnicie. Odata el sculpta in fildes stralucitor statuia unei fecioare de o frumusete rapitoare. Statuia se inalta parca vie in atelierul artistului. Parea ca respira , ca indata are sa se miste , ca are sa inceapa a merge si a vorbi. Ore intregi nu se mai satura artistul sa-si admire opera si , in cele din urma , se indragosti de statuia pe care o faurise cu mainile sale. Ii darui salbe , bratari si cercei de mare pret , o imbraca in vesminte scumpe si ii impodobi capul cu cununi de flori. Adesea ii soptea :
– O , de-ai fi vie , de-ai putea raspunde vorbelor mele , cat as fi de fericit !
Insa statuia ramanea muta.
Sosira zilele sarbatorilor in cinstea zeitei Afrodita . Pygmalion aduse ca jertfa zeitei dragostei o junca alba cu coarnele poleite cu aur; intinzand mainile spre zeita , el murmura in ruga-i:
-O , zei vesnici si tu , Afrodita , cea stralucitoare ca aurul! Daca puteti darui orice acelora care vi se inchina , atunci dati-mi o sotie tot asa de frumoasa ca statuia fecioarei iesita din mainile mele!
Pygmalion (imagine foto dreapta-Pygmalion and Galatea– pictura de Boris Vallejo) nu se incumeta sa-i roage pe zei sa dea viata statuii; ii era teama ca o astfel de rugaminte ii va mania pe zeii din Olimp. Pe altarul din fata statuii Afroditei ,  izbucni o flacara stralucitoare ; prin aceasta zeita ii dadea semn ca zeii ii ascultasera ruga.
Artistul se intoarse acasa . Se apropie de statuie si – ce fericire ! ce bucurie!Statuia capatase viata!Inima ei batea si in ochi ii licarea viata. Astfel ii darui zeita Afrodita lui Pygmalion o sotie nespus de frumoasa.   
                                                                                                                       
Pe cel care n-o venereaza pe Afrodita , pe cel care-i respinge darurile si nu se supune puterii ei , zeita dragostei ii pedepseste fara crutare. Asa l-a pedepsit Afrodita pe Narcis , fiul lui Kefios , zeul unui rau si al unei nimfe Leirope. Narcis era nespus de frumos , dar rece si trufas. El nu iubea pe nimeni decat pe sine insusi si isi inchipuia ca numai el este vrednic de iubire.
Odata , pe cand el se afla la vanatoare si se ratacise in desisul unei paduri , fu zarit de nimfa Echo. Aceasta nu putea sa intre in vorba cu Narcis , pentru ca zeita Hera ii daduse o grea pedeapsa: nimfa Echo trebuia sa taca , iar la intrebari putea raspunde doar inganand ultimile cuvinte rostite de cel care i se adresa.  Echo il privea cu admiratie pe chipesul tanar , stand ascunsa in desis. Narcis privi in jur , nestiind incotro s-o apuce si striga tare:
-E cineva pe aici?
-Aici! rasuna puternic raspunsul nimfei.
-Vino! o chema Narcis.
-Vino! raspunse Echo.
Frumosul Narcis privi uimit in jur dar nu vazu pe nimeni. Mirat , striga tot mai tare:
-Vino sa ne intalnim!
Si nimfa Echo raspunse , plina de bucurie:
-Sa ne intalnim!
Cu bratele intinse , nimfa iesi din padure si alerga spre Narcis, dar frumosul tanar o respinse manios si pieri in adancul codrului.
Umilita , nimfa se ascunse si ea in desisul de nepatruns.Cu marea-i dragoste neimpartasita , Echo se ferea din calea tuturor , multumindu-se doar sa ingane indurerata tot ce auzea.
Narcis , in schimb , ramase ca si inainte , tot asa de trufas , tot asa de indragostit de sine.El nu impartasea dragostea nimanui.Trufia lui rani inimile multor nimfe.Intr-o zi una di ele ii spuse:
-Te blestem , Narcis , sa iubesti si tu odata , dar fiinta pe care vei iubi-o , sa nu-ti impartaseasca dragostea!
Dorinta nimfei se implini. Afrodita , zeita dragostei , se manie foarte tare ca Narcis ii respinge darurile , si il pedepsi.