Natura ne ofera  spectacole uimitoare, de la cascade uriase, pana la ghetari care se rup periodic sau maree. Dar nici unul nu este atat de impresonant, de misterios si frumos ca aurora polara, un spectacol de lumina si culoare care poate fi vazut pe cerul regiunilor polare sudice si nordice. Cei care au trait aceasta experienta spun ca nu se poate compara cu nimic in lume, iar fotografiile confirma spusele lor.

Spectacolul de lumini este vizibil numai in regiunile polare, desi, ocazional, poate ajunge pana in Europa centrala. Pe teritoriile nordice, efectul este cunoscut sub numele de aurora boreala sau aurora borealis. Numele a fost pentru prima data folosit in 1621 de catre astronomul francez Pierre Gassendi. El a folosit numele zeitei Aurora, zeita diminetii in mitologia romana si numele grecesc al vanturilor nordice, Boreas.
Aurora boreala poate fi vazuta din nordul peninsulei Scandinave, Finlanda, Canada, nordul SUA, Alaska, Groenlanda, Siberia, dar sansele de a asista la acest spectacol cresc pe masura ce ne apropiem de polul nord magnetic, aflat astazi in insulele arctice din nordul Canadei. Aurora poate fi vazuta cel mai adesea din septembrie pana in octombrie si din martie pana in aprilie. Cu cat vantul solar este mai puternic, cu atat aurora se deplaseaza inspre sud. Daca are loc o furtuna solara, luminile aurorei pot fi vazute si din Europa centrala.
Aparitia aurorei se datoreaza soarelui care emite particule incarcate cu energie (ioni), ce se deplaseaza prin spatiu cu viteze de pana la 1000 km pe secunda. Mai multe asemenea particule alcatuiesc un nor numit plasma. Iar valul de plasma care vine dinspre soare este numit vant solar. Cand acest vant solar atinge campul magnetic al pamantului, unele dintre particulele incarcate cu energie sunt atrase si prinse inauntru, apoi sunt atrase de forta magnetica in ionosfera, la 60-600 km deasupra pamantului. Intalnind gazele din ionosfera, particulele solare incep sa straluceasca sub diferite culori, de la rosu si verde pana la albastru si violet.


Aurora apare ca o stralucire difuza pe cerul noptii sau ca o perdea de raze care pornesc de la orizont si lumineaza. Dar, uneori, pentru ca interactiunea dintre vantul solar si campul magnetic al pamantului este in continua schimbare, aurora ia diferite forme si culori care evolueaza si se schimba cu rapiditate.
Pentru ca implica o activitate magnetica, aurora poate sa intervina in functionarea liniilor de curent, in interceptarea undelor radio si in comunicarea cu satelitii, inclusiv a sistemelor GPS folosite pe vapoare. Furtuna magnetica din 13 martie 1989 a lasat fara curent mare parte din Canada. La fel s-a intamplat in septembrie ’89 si octombrie ’91.
Cu sute de ani in urma, oamenii nu cunoasteau nicio explicatie stiintifica a aurorei, asa ca fiecare popor, fiecare trib, fiecare grup etnic, a gasit propria explicatie. Despre insemnatatea aurorei in culturile vechi s-ar putea scrie carti intregi, caci imaginatia oamenilor era foarte bogata. Vechii finlandezi asociau aparitia aurorei boreale cu vulpea polara, un animal totem. Ei credeau ca vulpea ajungea pana departe, in nord, iar cand atingea muntii cu blana sa, scantei colorate zburau spre cer. 
Mai tarziu, explicatiile finlandezilor includeau jeturile de apa aruncate de balene, in jocurile lor. Mult mai frecvente erau asocierile aurorei boreale cu lumea spirituala. Multe popoare credeau ca spiritele mortilor urca la cer, iar miscarile lor creeaza lumini colorate, vizibile de pe pamant. Inuitii din golful Hudson credeau ca spiritele celor care au avut o moarte violenta se asezau deasupra drumului catre ceruri si tineau cate o torta pentru a lumina calea noilor veniti, iar tortele lor aprinse alcatuiau aurora. 
Eschimosii de pe coasta vestica a Groenlandei credeau ca spiritele mortilor din cer jucau un joc asemanator fotbalului, folosind un craniu de foca. Pe coasta estica a Groenlandei se credea ca luminile aurorei erau, de fapt, sufletele nou-nascutilor morti si ale copiilor nascuti morti. In general, nordicii nu se temeau de aurora, insa indienii americani se fereau de ea, crezand ca e alcatuita din spiritele dusmanilor ucisi in lupta.
Mai aproape de timpurile noastre, singura explicatie logica gasita a fost aceea ca razele solare se reflecta in zapada si gheata de la Polul Nord.

Se crede ca incredibilul spectacol natural al aurorei boreale este insotit si de niste sunete neobisnuite. Unii spun ca seamana fie cu o frecventa radio, cu zgomotul pe care il face un animal mic care se tavaleste prin iarba uscata sau cu fosnetul unei folii de celofan. Batranii locului, in schimb, respecta traditia si spun ca sunt vocile spiritelor celor morti care incearca sa comunice cu cei vii. 
Parerile sunt impartite in legatura cu existenta acestor sunete. Multi sunt sceptici, in primul rand, pentru ca inca raman necunoscute cauzele de producere a acestui fenomen. La aceasta se adauga fapul ca sunetul nu a fost niciodata inregistrat. Mai mult, se poate intampla ca dintr-un grup de oameni care se uita in acelasi moment la aurora boreala, unii dintre ei sa auda sunetele in timp ce altii sa nu le perceapa. Pe langa acestea, nu exista nicio consecventa a manifestarii lor.

Ce se stie sigur este faptul ca aurora boreala este provocata de ciocnirea unor particule incarcate electric (de exemplu electroni) din magnetosfera cu atomi din straturile superioare ale atmosferei terestre. Cum aceste interactiuni se intampla la o altitudine de 80 de kilometeri, sunetele nu pot fi cauzate direct de catre aurora boreala. Chiar daca aerul ar fi suficient de dens sa sustina undele de sunet, tot s-ar pierde pana sa ajunga la pamant.

Cu cat este mai greu sa se stabileasca niste cauze concrete de producere a acestor sunete, cu atat apar mai multe teorii si supozitii in legatura cu modul lor de aparitie. Una dintre acestea sustine ca totul este doar in mintea celui care priveste O alta teorie sustine, la fel, ca totul este doar o iluzie a mintii, doar ca motivele sunt altele. O alta cauza ar putea fi descarcarile de tensiune
Insa dintre toate ipotezele, cea mai credibila, din moment ce se poate reproduce in laborator, se refera la anumite frecvente foarte scazute de unde radio care au aceleasi frecvente ca undele de sunet. Conductori lungi si subtiri, cum ar fi in natura iarba sau parul, joaca rolul de antene pentru aceste unde radio. Cand aceste antene capteaza semnalul, vibreaza si transforma energia radio direct in sunete.
Insa nu exista vreo dovada clara prin care sa se dovedeasca ca sunetele aurorei boreale sunt produsul undelor radio de joasa frecventa, a stimularii electromagnetice sau doar a imaginatiei.
Desi astazi avem o explicatie stiintifica adecvata, aurora polara ramane un fenomen fascinant si spectaculos care atrage milioane de turisti si fotografi, un fenomen care trebuie vazut macar o data in viata🙂
sursa : http://www.flu.ro ; http://timpultau.ro