A fost odată un inventator care toată viaţa sa a fost măcinat de exemplul unui prieten care avea nevoie de cel puţin 30 de minute pentru a-şi încheia şireturile de la pantofi . Pe acest prieten , istoria nu l-a păstrat cu numele ci doar i-a reţinut problema . Inventatorul acesta de care v-am amintit la început se numeşte Whitcomb L. Judson  şi  este inventatorul faimosului ,,închizător de găici”. A căutat , în primii ani ai vieţii sale , o soluţie pentru a ameliora problema acelor oameni care găseau greu de parcurs distanţa de la vârful mâinii la şireturile pantofilor. Judson le-a oferit acestora soluţia care părea să răspundă tuturor aşteptărilor : o modalitate de a te încheia la pantofi folosind o singură mână.
De-a lungul anilor fermoarul a provocat râsul multora  , în primul rând datorită faptului că ,, dinţii ” săi , din fier , rugineau în faţa intemperiilor vremii. Fermoarul era de-a dreptul urât aşa , plin de rugină. Mai târziu , la mulţi ani după moartea lui Judson , fermoarul şi-a văzut nestingherit de drumul afirmării sale. Început precum povestea cu ,, răţuşca cea urâtă ” drumul fermoarului modern spre glorie l-a dus de la calitatea de moft , invenţie excentrică , la poziţia de elemnt indispensabil vieţii moderne.
Ironic însă , acum , în culmea aventurii sale , acest produs şi-a găsit liniştea datorită aceleiaşi ignoranţe care îl însoţea la naşterea sa. Este ca un liant al tuturor marilor invenţii , care după ce ajung să fie folosite la o scară mult mai mare decât au visat vreodată creatorii lor , se pierd apoi în ignoranţa universală , pentru a reveni în atenţia lumii doar la momentul la care se împotmolesc în drumul lor.