1) De ce bărbatul trebuie să meargă, alături de femeie, pe partea exterioară a drumului?
  Originile acestui obicei de bună purtare, dar şi de precauţie, nu au o încadrare foarte precisă în istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii doamnei în faţa eventualelor pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului. Unii consideră că astfel, dacă un vehicul ar trece în viteză pe drum, foarte aproape de trotuar, bărbatul şi nu femeia ar fi cel stropit de eventualele bălţi şi noroaie. De asemenea, din acea poziţie, bărbatului i-ar fi mai usor să işi apere compania feminină, trimiţând-o mai lesne la adăpost şi, încă o dată, ferind-o de expunerea în calea primejdiei.
2) De ce dau bărbaţii „noroc” cu mâna dreaptă atunci când se întâlnesc?
Trebuie menţionat că în trecut, gestul de a da mâna diferea un pic de forma sa de astăzi. Bărbaţii îsi prindeau reciproc braţele drepte din zona antebraţelor, pentru a pipăi atât palma cât şi mâneca, căutând existenţa unei eventuale arme. Sigur că aceasta putea fi ascunsă în mâna stângă, dar cum cei mai mulţi oameni sunt dreptaci, se considera că nimeni nu ar risca să folosească mâna stângă pentru a înjunghia pe cineva. Stângacii ( am şi eu 2 stângaci în familie : mama  şi frate-miu) erau priviţi cu ochi răi, deoarece te puteau înjunghia în timp ce îţi strângeau mâna. Mai mult,  în diverse societăţi medievale, înainte de apariţia hârtiei igienice, exista obiceiul ca oamenii să – şi folosească mâna stângă pentru a se curăţa la dos. De aceea, aceasta era considerată murdară şi, în consecinţă, niciodată întrebuinţată pentru salut.
3) De ce ridică bărbaţii pălăria atunci când salută?
Descoperirea capului denotă în sine un gest de smerenie  şi  respect, înfăţişându-l pe omul dinainte aşa cum este el, la statura cu care a fost înzestrat. Totuşi , manifestarea pare să aibă rădăcini foarte clare în trecutul nu foarte îndepărtat al civilizaţiei umane , reiterând obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfârşitul unui turnir , îşi descopereau chipul spre a fi recunoscuţi şi adulaţi de public.
4) De ce bărbatul intră primul în restaurant?

Este unul din puţinele locuri unde lipsa de politeşe este o virtute. Explicaţia este simplă . De regulă când se deschide uşa restaurantului , oamenii din local îşi vor îndrepta privirile spre intrare. Bărbatul intră primul , tocmai pentru a feri femeia care îl însoţeşte , de privirile indiscrete.La masă , gentlemanul îi va oferi doamnei scaunul cu spatele spre sală. Astfel , va putea mânca liniştită , nederanjată fiind de privirile curioşilor.

5) De ce spunem „Noroc” sau „Sănătate” atunci când cineva strănută?
Prezenţa acestui gest este discutabilă , deoarece, conform normelor de bună purtare, dacă cineva strănută în imediata noastră vecinătate, comportamentul corect este ignorarea momentului şi evitarea oricărei remarci, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Totuşi, în accepţiunea generală, este considerat un gest de bună credinţă să faci această „urare” persoanei ce dă semne de guturai. Originile? Oarecum multiple. În anul 77 d.Hr., oamenii credeau că strănutul cauzează pierderea sufletului sau încetarea bătăilor inimii, aşa că „Fii binecuvantat!” („Noroc, sănătate” la romani) era folosită ca o formulă menită să prevină aceste nenorociri. În plus, în vremurile de demult, medicina era rudimentară şi făcută după ureche, oamenii mureau adesea din simple gripe sau răceli şi o astfel de urare avea o însemnătate mult mai mare decât astăzi, fiind înzestrată, în conştiinţa oamenilor, cu puteri oarecum vindecătoare.
6) De ce bărbaţii le oferă flori femeilor?
Explicaţia este mai degrabă respingătoare, dar se pare ca acest obicei este originar din Evul Mediu. Atunci, igiena corporală era neglijată pentru că baia era considerată ceva murdar (creştinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se întâmpla aproximativ o dată pe an, iar florile aveau menirea de a îndepărta izurile neplăcute ale doamnelor. Avem de-a face, aici, mai mult cu o formă de politeţe interesată, bărbaţii făcându-şi, mai degrabă, lor înşişi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri… tari.
7) De ce nu trebuie să ne descălţăm atunci când mergem în vizită şi de ce trebuie să le cerem oaspeţilor noştri acest lucru?
Precum în cazul oferirii de flori, şi evitarea descălţării provine tot din Evul Mediu şi este un obicei care ţine tot de cauza îndepărtării eventualelor mirosuri neplăcute care ar putea emana din picioarele goale. În plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o şosetă ruptă şi degete la vedere, o situţie jenantă pentru toţi cei prezenţi.
8) De ce bărbatul trebuie să intre primul în taxi?
Poate părea o pornire paranoidă, dar răspunsul este: de teama ca nu cumva taximetristul să pornească în trombă cu domniţa! Perspectiva nu este foarte hilară nici astăzi, având premise plauzibile, însă această precauţie îşi găseşte o justificare solidă în vremurile medievale ale curtezanelor şi amorezilor de tip Cassanova. Nu de puţine ori, aceşti amanţi perfecţi s-au substituit rolului de birjari ale unor calesti sau trasuri, pentru a le fura aristocraţilor, chiar de sub nas, preţuitele „achiziţii” feminine. Ca să evite asemenea surprize neplăcute, domnii s-au gândit să îşi dea lor înşişi întâietatea la „îmbarcări”, tendinţă păstrată până în zilele noastre.
9) De ce punem mâna la gură atunci când căscăm?
În afara faptului că multă lume nu mai are acest bun obicei şi că explicaţia sa evidentă este neexpunerea interiorului cavităţii bucale spre văzul tuturor, această grijă de a ne acoperi gura atunci când căscăm are la bază o superstiţie destul de veche. Ca şi în cazul strănutului, şi în cel al căscatului oamenii de odinioară vedeau pericolul eliberării sufletului din corpul uman sau pătrunderea necuratului în acesta. De aceea, printr-o metodă pe cât de simplă, pe atât de eficientă, astuparea gurii cu mâna înlătură eficient aceste îngrijorări.
10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei să fie vazută de un bărbat, altul decât soţul său?
La sfârşitul secolului al 19 -lea, în anumite ţări din Europa, se năşteau chiar dueluri pe viaţă şi pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astăzi pare de-a dreptul ridicol. Cu atât mai caraghioasă pare situaţia, cu cât decolteul generos al femeilor, nu doar „avea voie”, dar era musai să fie arborat fără nici o grijă , în toată plenitudinea lui, în văzul lumii… de dragul expunerii bijuteriilor. Piciorul, în schimb, era acoperit întotdeauna cu ciorap, fiind considerat, pe atunci, un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile să nască tragedii.
Un adevăr cunoscut, dar neasimilat suficient, spune că drumul libertăţii trece prin cultură.