In urmatoarele randuri voi relata o experienta celebra a unui renumit hipnotizor francez Alphonse Bouvier , din Lyon , facuta in 1905 , care ar arata nemurirea sufletului si nenumaratele lui incarnari. De obicei nu ma preocupa asemenea povesti despre hipnoza si tot ceea ce implica ea , dar am facut o exceptie de la regula , pentru ca aceasta relatare este , zic eu , interesanta mai ales pentru aceia care sunt fascinati de astfel de experiente.

Mediumul pe care a lucrat era o femeie instruita , nascuta intr-un mic orasel , de pe apa Isere. In 1876 , ea a urmat cursurile universitare dupa care s-a maritat cu un militar , fiind mama unei fetite de 4 ani.

Iata cum explica el aceasta experienta: ,, de cate ori fac ca mediumul meu sa se apropie de varsta copilariei , gesturile sale si vorba sa , ia timbrul unui copil , catre o faza si mai inapoiata copilului abia poate vorbi , in fine cand mediumul este adus pana in faza de mai putin de 1 an el face gesturile cu mainile si buzele ca si cum ar suge. Cand il fac sa revie in faza din pantecele mamei , el se inconvoaie ca un fetus , cu mainile pe langa corp si cu pumnii in dreptul ochilor. Din luna a 3 a pana la conceptie , mediumul cade pe spate. In fine cand mediumul este dus si mai departe inapoi , adica in stare de spirit liber , face eforturi ca si cum ar fi voit sa se sustraga unei forte care il atrage si il poarta catre viitoarea lui mama. De cate ori trece prin o faza de femeie are timbrul si gesturile de femeie , de cate ori se prezinta ca barbat , are tonul mai gros si atitudinea caracteristica a barbatului , in fine cand e vorba de un batran bolnav , varsta si starea sa suferinda e zugravita prin gesturile si vocea obosita a unui batran”.

Iata experienta sa asa cum o descrie el: ,, am asezat mediumul pe un fotoliu , i-am facut pase de adormire , incetul cu incetul mediumului i s-au lasat pleoapele si a adormit profund. Cand am luat cunostinta ca s-a exteriorizat complet , il fac sa treaca repede prin toate varstele , inclusiv prin faza celor 9 luni din pantecele mamei sale si in fine ca spirit in spatiu.

Adusa pana in aceasta faza , ea imi spune ca acum este spirit liber in spatiu , ca se misca in jurul pamantului , vizitand parintii si prietenii , ca isi cauta logodnicul sau Loius , care a plecat de pe pamant inaintea ei , dar ca nu-l gaseste si mai adauga ca se duce la cimitirul din Briancon unde isi priveste corpul pe care l-a purtat in viata pamanteasca numita Margareta Duchesnee. A murit in anul 1860 la varsta de 26 de ani , fiind bolnava , readusa si mai inapoi ca om , domnisoara Duchesnee , se vede tanara dar e bolnava tusind tot mereu. Isi duce mana la piept spunand ca are sentimentul ca va muri , din cauza acestei boli si e tare mahnita pentru ca-l iubeste pe Louis Jules Martin , care isi face acum stagiul militar la Brianson.

Din acest stadiu am trecut-o inapoi prin copilarie , nastere , pana la starea iarasi de spirit liber. In aceasta stare , declara ca e nefericit , pentru ca sufera chiar in spatiu. Nu prea stie ce-i cu el , pentru ca se simte greoi ca si plumbul ( acum e barbat ). I-am ordonat atunci sa-si ia corpul acestui barbat. Se vede barbat dar tuseste mereu si acum , se exprima ca ar vrea mai bine sa moara , caci viata este grea , plina de mizerie , prefera sa moara pentru ca atunci nu va mai suferi. L-am intrebat in ce an traiti acum? Si-mi raspunde ca este in 1780 si are 42 de ani. Spune ca la 32 de ani era la Milan , unde era lucrator , la un oarecare Paoli , taietor si sculptor in marmura , dar ca nu prea era indemanatic , cu aceasta ocazie isi descrie patronul ca fiind un betiv , o bruta care l-a batut de mai multe ori. Dus inapoi la varsta de 25 de ani spune ca este sluga la o bacanie , iar la 21 de ani a fost chemat la recrutare , dar a fost respins , fiind prea slab de corp.

Cand avea 19 ani , spune ca vindea jurnale , intre care ziarul,, Durance”. Intrebat : dar ce scrie acest ziar? Raspunde ca nu stie, dar se aude ca vor veni Austriecii. Si din nou este intrebat: dar in ce an e acum? Si el raspunde : 1757. La 18 ani se vede un ucenic la un cismar , meserie pe care o gaseste prea grea , nu i-a placut si a parasit-o. La 16 ani , se vede acasa la parinti si marturiseste ca vrea sa fuga pentru ca mereu e pus la treaba. Dar acum unde locuiesti? La Saint Pierre , aproape de Braicon , unde tatal meu e cultivator la o ferma.

La 12 ani , urmeaza o scoala dar nu-i place deloc cartea. La 10 ani , spune ca ii este frig , pentru ca nu are haine. La 6 ani e intrebat daca se joaca.
-Nuam cum sa ma joc , pentru ca ma pune mereu la treaba. Din an in an e adus iar in pantecele mamei sale si din nou ca spirit in spatiu. I se spune ca e spirit si el ramane nelamurit , intreband: Dar ce e acela spirit? I-am dat explicatii ca spiritul e omul fara corp de carne – explicatie pe care se pare ca tot n-a inteles-o. Priveste in jurul sau si intreaba : dar unde sunt ? pentru ca nu-mi vad prietenii? I-am spus , a doua oara : ,, pentru ca acum nu mai ai corp de carne si ai trecut prin faza numita moarte. Ai tai , au ramas jos printre pamanteni.”