Primul adevar este o constatare : universalitatea ,, dukkhei” , termen din pali , tradus de obicei prin ,, suferinta”. Acesta este primul sens al cuvantului : suferinta fizica si morala care , in contextul budismului  acopera si notiunile de imperfectiune , schimbare , instabilitate.
,, Iata , o , calugari , Adevarul sfant despre suferinta :asterea este suferinta , batranetea este suferinta , boala este suferinta , moartea este suferinta , unirea cu ceea ce nu iubim este suferinta , despartirea de ceea ce iubim este suferinta , neimplinirea dorintelor noastre este suferinta , pe scurt , cele 5 feluri de obiecte ale dragostei sunt suferinta”
Un alt aspect cuprins in cuvantul ,, dukkha ” , este cel mai important si totodata cel mai greu de deslusit, spun cercetatorii fenomenului. El ne face sa cugetam asupra modului in care budismul concepe ceea ce noi numim ,, individ” : o combinatie de energii fizice si mentale , in vesnica miscare , energii sau forte repartizate in 5 agregate: materia , senzatiile , perceptiile , formatiunile mentale si constiinta.
Materia include tot ce e material in univers adica cele 4 elemente traditionale – pamant , apa , foc si aer , simbolizand respectiv starea solida , starea lichida , caldura si miscarea – ; organele de simt , facultatile lor si obiectele corespunzatoare lor , cum ar fi gandurile , care tin de domeniul obiectelor mentale. Perceptiile sunt de 6 feluri si le corespund 6 facultati interioare si 6 feluri de obiecte exterioare. Agregatul formatiunilor mentale cuprinde actele voluntare , intentiile. Notiunea de act deliberat este esentiala pentru budism , caci numai el , fie bun sau rau , produce roade , adica o consecinta karmica , cunoscuta in mod frecvent de ,, Karma”
Teoria budista a karmei este expresia unei legi naturale a cauzelor si efectelor , care nu trebuie , se spune  , nicidecum asimilata cu vreo justitie divina , care ar implica notiunile de rasplata sau pedeapsa .In budism moartea este conceputa ca o dezintegrare a agregatelor amintite mai sus , care nu dispar odata cu corpul fizic , ci isi continua existenta sub o alta forma . Cu aceasta optica , budismul accepta pe deplin notiunea de samsara , preferand traducerea ,, renastere ” in loc de ,, reincarnare”.
,, Iata , calugari , adevarul sfant despre originea durerii : este setea neostoita de la o renastere la alta , insotita de placere si de lacomie , care isi gaseste ici si colo placerea : setea de placere , setea de existenta , setea de nepermanenta.”
Cel de al 2 lea adevar atribuie suferintei o cauza: setea , dorinta , atasamentul. Setea de placeri a simturilor , adica de satisfactii materiale sau intelectuale imediate , dar si setea de existenta si de devenire , precum si setea de inexistenta. Si , in acest sens , dorinta apriga de eliberare nu face decat sa incatuseze si mai mult fiinta in acest cerc dureros. Inlantuirea este logica : se naste senzatia , apoi dorinta , luarea in posesiune ( printre altele si unirea trupeasca) , procesul devenirii , nasterea si in sfarsit , batranetea , suferinta si moartea , in virtutea faptului ca ,, tot ce se trezeste la viata este sortit mortii” . Deci un ciclu etern , o , ,,Roata a vietii” , pe care arta budista s-a straduit s-o evoce indeosebi in lumea tibetana.
,, Iata, o , calugari , adevarul sfant despre inabusirea suferintei : domolirea acestei sete , prin anihilarea totala a dorintei , alungand dorinta , renuntand la ea , eliberandu-ne , nemaigasindu-i loc.”
In cel de al 3 lea adevar , Buddha ofera speranta unei eliberari : afirmarea Nirvanei. – aceasta Nirvana , atat  de straina modului nostru de gandire .Sensul  cuvantului este de ,, disparitie” .Disparitia nu a ,, sinelui” , despre care ni se spune ca este iluzoriu , ci disparitia iluziei acestui ,, sine” permanent si disparitia dorintelor.Dar , Nirvana nu este un neant: dispare iluzia. Nu este nici , asa cum se credea adesea , o stare ce nu poate fi atinsa decat dupa moarte: orice patima , orice iluzie poate fi inabusita chiar in timpul vietii.Fiinta asfel eliberata , omul sfant prin excelenta din budismul initial , va fi mult timp propusa ca ideal al adeptilor. Nirvana sa este incompleta , pentru ca desi orice iluzie este inlaturata , ramane un corp fizic care va trai timpul necesar epuizarii totale a roadelor actelor sale. La disparitia acestui corp fizic se foloseste expresia pali ,, parinibhuto” : ,, suflat pana la capat” , conform imaginii care evoca lampa cu ulei. Fara ulei- roade karmice , individul se va stinge definitiv. El nu va mai beneficia de o re- nastere dupa aceasta moarte.
 ,, Iata , o , calugari , adevarul sfant pe drumul ce duce la inabusirea suferintei : este drumul sacru cu 8 ramuri , care se numeste : intelegere dreapta , gandire dreapta , cuvant drept , fapta dreapta , mijloace de existenta drepte , efort drept , concentrare dreapta.”
Dupa ce afirma posibilitatea unei eliberari , Buddha arata calea care conduce la ea si care este denumita : ,, Nobila Carare Octupla”. 8 factori , legati intre ei , deoarece fiecare contribuie la dezvoltarea celorlalti , si care sunt grupati conform traditiei in 3 rubrici. Conduita etica se bazeaza pe notiunea fundamentala de dragoste si compasiune fata de fiinte.Ea cuprinde : cuvant , fapta si mijloace de existenta drepte si implica abtinerea de la minciuna , de la cuvinte sau fapte urate , de la palavrageala sau actiuni inutile , de la castigarea existentei printr-o activitate daunatoare celuilalt.
Disciplina mentala cuprinde efortul drept – vointa energica de a ne debarasa de starile mentale rele si de a favoriza aparitia starilor mentale sanatoase – atentia dreapta – adica sa ramanem perfect lucizi. In sfarsit , intelepciunea se refera la gandire sau vointa dreapta si la intelegere dreapta. Intelegerea dreapta inseamna intelegerea adevaratei naturi a lucrurilor , conform celor 4 adevaruri.
E vorba despre ,, credinta pura ”? 
Accentul se pune pe intelegere , pe viziunea clara asupra lucrurilor. Buddha care se doreste un indrumator practic , nu propovaduieste decat ceea ce considera necesar pentru urmarirea scopului. Cararea poate fi urmata de toti , dar numai viata monastica era socotita cu adevarat compatibila cu disciplina impusa de cautarea Nirvanei si calugarul va fi idealul de conduita a budismului antic. Dezvoltarea sinelui prin sine ,  ,, omul este propriul sau refugiu”: Buddha este mantuitor in sensul ca arata o cale , dar fiecare ramane liber s-o urmeze sau nu. Linia de conduita este propusa , nu impusa , si drumul este lung si solitar.
Cele 4 adevaruri constituie mostenirea inestimabila lasata de Buddha. Si , niciodata , de-a lungul istoriei sale , indiferent de imbogatirile si de transformarile sale , budismul nu va arunca nici cea mai mica parte din aceata invatatura initiala.