Din cele mai vechi timpuri  , oamenii au cautat adapost pentru a se apara impotriva atacurilor si a vitregiilor climei. Din aceasta cauza , au ridicat constructii tot mai solide stabilind in acest fel bazele vietii comunitatilor moderne.Multiplele forme de locuinte care au aparut au reflectat diferente de clima , accesul la anumite materiale , gradul de civilizatie al zonelor respective , precum si statutul social al locatarilor.

Iata un adapost impotriva fortelor naturii.
Chiar si in zonele cu ierni aspre ale Siberiei , corturile erau confortabile , iar marginile lor erau ingropate in pamantul inghetat si ancorate cu greutati , pentru a nu fi smulse de vanturile reci.
Un cort din piele si oase 
Barbatii si femeile din Epoca de Piatra , desi cunoscuti ca oameni ai pesterilor , isi construiau si ei adaposturi. Resturile unui cort din ramuri , datand de acum 300 000 de ani , au fost gsite la Terra Amata , langa Nisa , in Franta. Mult mai tarziu , Homo sapiens s-a mutat catre miazanoapte si rasarit , pentru a vana in regiunile ce margineau sloiuri de gheata. Acum vreo 15 000 de ani , vanatorii din Siberia intrebuintau adaposturi asemanatoare corturilor, confectionate din piei de animale , colti de mamut si oase.
Locuinta tip cupola- ,,Stupii ”Ciprului antic

Cei ce salasluiau in casele ,, stup ” erau lucratori ai pamantului , vanatori sau pastori ai unei societati neolitice extrem de organizate.
Inainte de 6000 i C. , locuitorii satului cipriot Khirokitia , amplasat pe pantele vaii unui rau de langa coasta sudica a insulei , si-au ridicat case in forma de stup.Fiecare astfel de stup , avea o cupola din caramizi de pamant , ce se sprijinea pe o fundatie rotunda de calcar , fiind probabil cea mai simpla forma de construit , date fiind materialele ce se gaseau prin partile locului. In interior , se gaseau o vatra , banchete si , adesea , stalpi de caramida care sustineau un etaj. Unele aveau dependinte pentru animale.Curtea exterioara avea un put.
Locuinta de familie
In satucul mesopotamiam Tell Madhhur , in mileniul V i.C. , focul era probabil o catastrofa pentru locuitorii unei case – dar el a reprezentat o adevarata comoara pentru arheologi.Zidurile inalte de 2 m au rezistat , iar obiectele de uz casnic au ramas in ruine exact in locul in care fusesera intrebuintate. Aceasta casa putea adaposti o familie numeroasa.Fiecare familie-nucleu avea propria incapere; incaperea lunga din centru ar fi putut fi o camera comuna de zi.