Dintotdeauna am fost fascinata de frumusetea cristalelor in special de cea a diamantului. La intrebarea : ce ai ai alege intre diamant si aur , raspunsul meu a fost si va fi – diamantul.
Curat ca picatura de lacrima , numai scantei cand se rasfrange lumina-n fetele lui , diamantul este piatra cea mai pretioasa.
Aceasta faima si-a pastrat-o inca din antichitate. Era cunoscut sub numele de ,, adanas” , nebiruitul. Se stia de pe atunci ca nimic nu e mai dur ca diamantul. Atat doar ca cei vechi confundau duritatea cu tenacitatea. Pliniu , marele naturalist al vremurilor romane din primul veac al erei noastre , sustinea ca diamantul nu poate fi sfaramat. Ca si multe alte credinte ale celor vechi , in evul mediu fu luata si aceasta ca litera de lege. Abia la inceputul veacului al XVII lea , Boetius de Boodt ( medic si mineraloog de origine flamanda) , in cartea sa despre pietre , arata ca diamantul se sfarama ca orice piatra.
Mai era credinta , legata de magia care domina in evul mediu , ca diamantul se dizolva in sange de tap. Albertus Magnus , din veacul al XIII-lea , un nume cunoscut in istoria stiintei , preciza ca : diamantul se topeste mai lesne daca tapul era hranit cu patrunjel si i se dadea sa bea vin.
Bineinteles ca nu e nimic adevarat din aceasta poveste .Diamantul ramane invincibil , fie la roadere , fie la dizolvari. In schimb e sfaramicios si de asemenea poate sa arda.
Diamantul arde ca orice carbune , caci in realitate nu este decat carbonul cel mai curat. E carbon cristalizat. A luat nastere din focul launtric al pamantului si pieirea lui tot prin foc este. Incalzit intr-un furnal , la o temperatura mare , se mistuie ca un chibrit. Arde chiar daca se concentreaza asupra lui , prin puternice lentile , razele soarelui. Poate arde chiar la suflat , pus pe o lama de platina. Temperatura trebuie sa se ridice macar la 900 grade Celsius.
De obicei diamantul e transparent si limpede. Cel din sudul Africii este galbui. Deosebit dar si foarte rar e diamantul albastru , verde sau chiar rosu.
E o piatra pretioasa , iar aceasta se datoreaza nu numai duritatii sale , ci mai ales puterii de rasfrangere a luminii. Indicele sau de refractie e 2,4. Sunt alte minerale cu putere de rasfrangere si mai mare , insa acestea nu sunt transparente ca diamantul.
Cand raza de lumina , care ajunge pana la fata interna a unui diamant taiat , cade sub un unghi mai mare de 24,5 grade , este rasfranta in totalitate. Mai ales cand diamantul e taiat ca briliant , cu numeroase fete , la lumina parca scoate mii de scantei in jurul lui. In aceasta sta farmecul unui colier de briliante sau chiar al unei singure pietre la inel sau in acul de cravata.
Stiindu-se format din carbon , oamenii de stiinta au incercat sa fabrice diamant artificial. Punand un cilindru de carbune intr-un spatiu fara aer si facand sa treaca prin el timp de 1 luna un curent electric puternic , s-a ajuns sa se capete o usoara patura de praf electrizat. Fiecare fir de praf arata la microscop forma cristalina obisnuita a diamantului , un octaedru , desi praful a ramas negru. S-a capatat in felul acesta varietatea carbonado , care se gaseste si in natura. Praful fabricat avea duritatea diamantului , caci cu el s-a putut da luciu rubinelor. In orice caz experienta e convingatoare ; diamantul nu e decat carbon cristalizat.
In natura se gaseste rar , in putine locuri de pe glob. Cea mai veche localitate unde s-au aflat diamante , alaturi de alte pietre pretioase , e in nordul Indiei , de unde ne-au venit si povestile cu bogatiile mari ale printilor indieni.
De acolo din India , provine unul din cele mai mari diamante cunoscute, Regentul sau Pitt , pastrat la Luvru , in Paris. E o poveste intreaga legata de acest diamant , care cantareste 136 carate si trei sferturi.
Gasit de un sclav care lucra in minele indiene , acesta si-a facut o rana la picior , ca sa-l ascunda sub bandaj. Spre a-i afla valoarea l-a aratat unui prieten , marinar , care i l-a furat iar pe sclav l-a aruncat in mare. Nici el insa nu a avut noroc. L-a vandut pentru vreo 120 000 lei -aur guvernatorului Pitt. A cheltuit banii si apoi s-a spanzurat. Numai Pitt a fost mai norocos , caci l-a vandut Frantei cu 12 milioane lei aur.
Napoleon il purta la varful sceptrului sau.
Tot prin atatea maini a trecut si diamantul Orlov , cel mai mare din Europa.
Se zice ca era asezat in ochiul unei mari statui dintr-un templu buddhist. A fost furat si vandut Sahului Persiei , care insa a murit asasinat. Cand s-au descoperit campurile diamantifere din Brazilia , s-a starnit o adevarata panica in comertul cu diamante , al caror pret scazu deodata. Spre a inlatura concurenta , s-a imprastiat zvonul ca diamantele braziliene sunt false. Pentru ca sa fie vandute , trebuiau sa treaca prin vama Indiei si sa fie date in comert , la inceput , drept diamante indiene. Cu incetul insa tulburarile s-au linistit caci , ori de unde ar fi , diamantul are pret. Si in Brazilia s-au gasit diamante mari . Steaua Sudului cantarea 254 de carate , cand a fost descoperita.
Al 3 lea camp diamantifer important e in Africa de Sud. Minele de diamant si de aur din aceasta regiune au fost in mare parte motivul crancenului razboi dintre Anglia si burii viteji ( este vorba de razboiul anglo-bur 1899-1902 , in urma caruia , dupa o lupta inversunata , englezii au ocupat teritoriile bure , transformandu-le in colonii) , care s-au luptat , aparandu-si independenta tarisoarei lor. In Africa , diamantul se gaseste si in stare nativa , adica in locul unde a fost format , aratand ca formarea lui e in legatura cu fenomenele vulcanice.
Atat in India , cat si in Brazilia , precum si in unele parti din Africa , de regula diamantul se gaseste in prundisurile instarite ale vechilor rauri , cum se gaseste bunaoara aur in nisipul Bistritei. Din naruirea si rascolirea muntilor rezulta bolovani. Mereu rostogoliti se sfarama , se rotunjesc , devin prundisuri sau nisip. Pietrele dure nu sufera nici o schimbare. Cristalele de topaz si diamant raman aproape asa cum erau in munte . Dupa ce apele se retrag , prundisurile se cimenteaza dand nastere la conglomerate. Acestea raman pline cu mineralele dure ; cel mult sunt unele sfaramate prin ciocnire. Dar raman curate.
In Africa , insa diamantele se gasesc si in hornurile unor vulcani stinsi , umplute cu roci eruptive venite din adanc. Astazi aproape tot diamantul din comert se trage din Africa.
Minele din India sunt demult secatuite ; cele din Brazilia pe cale de a le urma. In orice caz in aceste regiuni cheltuielile de extragere intrec cu mult valoarea pietrelor gasite , ceea ce duce la parasirea minelor.
De altfel diamantul nu este numai piatra pretioasa cautata . E si un mineral cu multe intrebuintari practice. Mai intai cui pe cui scoate. Slefuirea diamantului , cand se transforma in briliant , nu se face decat cu ajutorul pulberii de diamant. Nu e geamgiu care sa nu aiba cu el o farama de diamant cu care taie sticla , dupa cum fierastraiele , cu care se despica pietrele mai dure , au in varful fiecarui dinte cate un bob marunt de diamant.
Diamantul Hope este inconjurat de mult mister , unii cred ca acest obiect descoperit in India este de fapt purtator de ghinion si moarte.Pentru mai multe detalii despre acest diamant va invit sa aflati din Secretele lui Lovendal : blestemul diamantului Hope