Ai cafea, ai creion. Ești scriitor

 

„Era o cafenea plăcută, caldă, curată și prietenoasă, așa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzata pe raft și am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus-o, am scos un carnet din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu”. (Ernest Hemingway)

Când Hemingway își scoate creionul din buzunar, e deja semn că omul ăsta chiar o să scrie ceva memorabil. Mai ales dacă are și o stacană de cafea alături. Spre deosebire de alcool, cafeaua a avut întotdeauna o relație potrivită cu scriitorii. Cafeaua se asortează cu mașina veche de scris din ebonită și mina creionului. Și asta nu neapărat pentru că toate trei sunt negre.

Se spune că, dacă bei suficient de multă cafea, ai putea conduce lumea. Asta, sigur, în cazul în care nu îți crapă inima între timp. Pentru scriitori și oamenii învățați, cafeaua este sursă de inspirație și partener de încredere în nopțile de insomnie. De la apariția ei în Europa, odată cu trupele otomane, cafeaua a fost constant ridicată în slăvi pentru virtuțile sale de cam toate mințile luminate ale culturii occidentale. Scriitori, poeți și filosofi, cu toții și-au găsit, nu de puține ori, inspirația într-o simplă cană de cafea, băută la momentul potrivit, în cafeneaua potrivită.

Cafeaua prezintă un mare avantaj: spre deosebire de alte licori, ea te adoarme, dacă nu o bei. Gurile rele merg chiar mai departe și susțin că, în realitate, somnul este de fapt un simptom al privării de cofeină. Însuși Jean Jacques Rosusseau recunoștea la un moment dat adicția pentru mirosul de cafea: „Acesta este un parfum care îmi place; când prăjesc boabele de cafea în apropierea casei mele, mă reped să deschid ușa pentru a savura aroma„.

Iar la final, să-i dăm cuvântul lui Balzac: „Între a doua și a treia ceașcă se discută chestiuni financiare, secrete de stat, bârfe obișnuite și se fac glume proaste. Cafeaua face legături sociale, trezește mințile, agită spiritele, alungă somnul. De la cănile enorme la ceștile delicate, este băutura democratică„. A spus-o nimeni altul decât Honore de Balzac. Omul ăsta chiar are dreptate, nu-l poți contrazice nici măcar acum, după mai bine de 150 de ani.

Anunțuri