Dansul ca simbolCând spunem „dans” ne gândim la celebrare la celebrare, la eliberare, dar mai ales la armonia dintre mișcare și emoție. Dansul și muzica par să existe de la începutul lumii, aproape că nu există triburi cu ritualuri din care să lipsească dansul. Acesta este prezent de la naștere, în toate etapele importante ale vieții și până la moarte.Dar înainte de orice, dansul este o artă, o formă de exprimare și un mijloc de comunicare. Acesta exprimă comunicarea dintre tine și corpul tău prin armonia mișcărilor și totodată comunicarea ta cu ceilalți. Altfel spus, dansul este o formă de comunicare non-verbală, o legătură între social și ritmul muzicii, iar dacă este dus la un alt nivel, exprimă armonia om-cosmos.Totul în Univers are la bază mișcarea (planetele, atomii, electronii, etc.), iar o armonia dintre mișcări creează dansul. Așa cum Platon vorbea de muzica sferelor, putem vorbi și de un dans al sferelor. Putem spune atunci că dansul în pereche reprezintă de fapt o armonie între două sfere, îmbinarea perfectă a principiului feminin cu cel masculin.La fel ca muzica, dansul sugerează sensibilitate și ritm, dar mai ales, acesta a simbolizat mereu o formă de eliberare de constrângeri. Felul în care un om dansează spune foarte multe despre el, motiv pentru care dansul este folosit și în scop terapeutic.

Dansul are o puternică funcție creatoare, întrucât dă liber imaginației și îți oferă la nesfârșit posibilitatea să improvizezi mișcări corelativ cu emoțiile trăite. Prin urmare, dansul este manifestarea liberă a energiei vitale și identificarea omului cu ceea ce este nemuritor în el.
Libertatea pe care ne-o poate oferi dansul este asemănătoare cu libertatea copilului care nu este încă angrenat în normele sociale și se bucură de viață ca de un joc. Dansul este, înainte de toate, un joc care unește oamenii (exemplu hora) indiferent de criteriile care îi separă. Astfel, dansul oferă acea posibilitate de deschidere, de împăcare, de celebrare a unirii spiritelor.

Anunțuri