Romanul, un univers compensatoriu

O sa incep cu o definitie a romanului. Romanul este specia genului epic, în proza, de mare întindere, cu o actiune complexa, ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, a caror personalitate este bine individualizata si al caror destin este determinat de trasaturile de caracter si întâmplarile ce constituie subiectul operei. Asta invatam la scoala.Insa romanul este ceea ce vrea scriitorul sa fie. Reguli de a scrie un roman nu vor exista niciodata, cum nu poti delimita imaginatia unui pictor, care lucreaza la plansa lui. Romanul este o opera de arta, care a fost elaborata cu multa grija si cu mult suflet.Romanele au aparut odata cu burghezia si se adresau in special unui public feminin. Romanul a mostenit insa caracteristici din poezia lirica, dar scriitorul nu le-a imitat, ci le-a adaptat pentru proza, le-a dramatizat, le-a dat viata. La originea lor, romanele erau fictionale, insa romanul modern permite orice.Prin roman modern am denumit romanele care au depasit cliseul si stereotipia, usor stangace, care apareau la inceputurile lui. Odata cu acest gen, s-au nascut sub-specii. Romanul fantastic, romanul psihologic, cel science-fiction, sunt doar cateva dintre tipologiile romanelor.Insa fara indoiala cel mai „gustat” a fost, mult timp, romanul realist. De ce? Pentru ca citesti ceva ce s-ar fi putut intampla. Cati dintre noi n-am stat cu sufletul la gura sa aflam enigma Otiliei, sau sa descoperim idilele din Patul lui Procust?Dar odata cu trecerea anilor si cu evolutia tehnologiei si deschiderii spre lume, cititorii au cerut ceva diferit. Ceva care sa iasa din banal. Si asa s-a nascut romanul fantastic, suprarealist. Eliade este un exemplu elocvent, cine stie mai bine ca el sa combine realitatile unei religii si a unei gandiri ( budismul si yoga) cu fascinatia pentru timp? Si acum, in zilele noastre, suntem fascinati de o carte scrisa mai mult sau mai putin bine, cum ar fi Codul lui Da Vinci, tocmai pentru ca stimuleaza dorinta apriga de cunoastere, de mister, de conspiratie.Cel mai bine e sa te hotarasti sa scrii atunci cand simti ca e momentul. Nu te grabi, si lasa cuvintele sa curga. Nu