Care este bariera dintre mărire şi decădere? Cum se face oare că astăzi stăpânim lumea şi mâine ne afundăm în mocirlă? Cine poate şti când trebuie să spunem „stop” pentru a nu cădea în derizoriu? Cine poate prevedea oare războiul, pe timp de pace?
Atâtea întrebări fără răspuns… Dar oare cine este responsabil pentru toate acestea? Evident, omul… Omul cel schimbător, omul cel perfid, omul cel egoist, omul cel linguşitor… De la adulaţie la ignoranţă este un drum atât de lung, şi totuşi prea scurt…
Falsitatea este percepută ca un atribut necesar spre mărire, minciuna de asemenea… Nu ne gândim însă că va veni un moment în viaţa fiecăruia dintre noi când tocmai ceea ce ne-a urcat pe culmi într-o vreme, ne va arunca în prăpastie când ne vom aştepta mai puţin… Căci, nu-i aşa, roata se întoarce, mai devreme sau mai târziu… iar timpul nu face rabat pentru nimeni…