„Doar doua lucruri sunt infinite: Universul si prostia umana. Si nu sunt sigur in legatura cu Universul.” (Einstein)

 

Cat de adevarat, nu-i asa? Dar intrebarea e: cati dintre noi suntem in stare sa ne privim pe noi insine si sa ne constatam doza de prostie? In asta consta adevarata inteligenta. Este greu sa gasesti un astfel de om in lume, fiindca singura conditie ca o persoana sa fie lipsita de orgoliu este sa sufere de o depresie acuta sau de o boala psihica (si pana si in ultimul caz gasim situatii in care mandria se manifesta liber). Persoanele nebune nu sunt constiente ca sunt nebune. Prostul nu e constient ca e prost. Altfel, ar trebui sa aiba un dram de inteligenta pentru a-si da seama de propria ignoranta.Atunci, sa numin prostia un fel de nebunie in stare incipienta?Fara ocolisuri, si eu sunt foarte sigura de capacitatile mele intelectuale, iar asta ma face, din pacate, obisnuita si asemanatoare cu 99% din oamenii de pe planeta. Si atunci, cum de facem toti aceeasi greseala, fiind atat de constienti de ea? Una din nenumaratele contradictii ale naturii umane. Inca o greseala pe care tocmai am comis-o este impartirea oamenilor in cele doua categorii: prosti si destepti. In realitate, nimeni nu e bun la toate, iar aproape toate punctele de vedere merita ascultate si intelese, pentru a ne hotari asupra propriului punct de vedere. Exista doua categorii de oameni: cei care impart oamenii in categorii si cei care nu impart oamenii in categorii. Mi-ar fi placut sa ma fi incadrat in cea de-a doua. Oamenii care merita cu adevarat apreciere ar fi cei foarte inteligenti fara pic de orgoliu in aceasta privinta. As fi recunoscatoare celui care mi-ar prezenta o astfel de persoana. Cruntul adevar: oamenii inteligenti se impart in doua categorii: cei care fac tot posibilul sa iasa in evidenta prin asta si cei care isi ascund cu indemanare mandria.