Nu ar fi interesant sa retraim amintirile sufletului atunci cand le ducem dorul? E adevarat ca si nostalgia isi are rolul ei in viata, dar…
Cand simti ca nu poti intoarce timpul. Ca il vrei inapoi. Nu ai nicio cale de iesire in labirintul vietii.
Nimic nu iti va reinvie placerea de a te juca in nisip si de a construi castele pe timp de vara, de a te arunca in zapada pentru a face ingerasi si de a da nastere creaturilor din fulgi albi de nea pe timp de iarna.
Cand alergai, cadeai, tipai, plangeai, desi era o simpla zgarietura, cei din jurul tau incercau sa te pacaleasca de gravitatea situatiei, dramatizand.
In acele momente in care credeai in personajele de basm, iti doreai si tu sa te afli in aceea lume fermecata…
Sau atunci cand nu erai constient de ziua de maine, de orizontul in care traiesti. Ce ati spune, de perioada in care orice bun material credeai ca se cumpara cu iluzii si zambete?
Nu-mi ramane altceva mai bun de facut decat sa ma joc cu timpul de-a v-ati ascunselea. Pana cand intr-o ghinionista clipa, ma va prinde.