Intotdeauna am incercat sa gasim metode mai usoare si mai rapide pentru a ne atinge scopurile. Asul din maneca este reprezentat de inventii in toate domeniile, autostrazi care leaga mai multe orase, tehnologii la nivel avansat. Mergem pe ideea ca timpul inseamna bani, de aceea alegem variantele accesibile de traseu-lucru cat se poate de logic pentru timpul in care traim. Cu toate acestea, sunt lucruri care nu permit sa fie facute/construite in graba, care nu merita sa fie tratate cu superficialitate.
Spunem ca in viata parcurgem un drum al nostru, cu ajutorul caruia ne confectionam experientele, abilitatile de a trece mai usor peste anumite obstacole, amintirile. Generalizand, as spune ca exista doua astfel de drumuri: drumul de tara si drumul de asfalt. Inca de la prima vedere, ne dam seama ca sunt doua drumui diferite, cu destinatii si psihologii opuse. Drumul de tara cere multe sacrificii, rabdare de a-l parcurge, vointa de merge pana la capatul lui. In schimb, drumul asfaltat este solutia optima de a obtine ceva, indiferent de metode, cel pe care il aleg foarte multi dintre oameni, iar cu timpul ajung sa devina nepasatori fata de cei care inca sunt pe drumul de tara.
La tot pasul,suntem „obligati” sa alegem ceva, fie ca e vorba de ce vrem sa mancam la micul-dejun, fie ca este vorba de o decizie fara intoarcere. Viata este un joc nebun de contradictii si „extreme”, iar noua ne ramane doar sa alegem. De ce sa optam pentru un drum sau de ce sa renuntam la el? Alegem in functie de ceea ce avem nevoie, de experienta noastra, de ceea ce suntem noi, ca oameni. A decide sa mergi pe un drum inseamna mai mult decat curaj, este vorba despre pasiune, daruire.
Cu mult timp in urma, citisem cartea „Viata la tara” a lui Duiliu Zamfirescu si era scris acolo un pasaj care mi-a placut enorm de mult: „Sa te imbraci de ploaie, sa te imbraci de soare si sa-ti otelesti sufletul in necazuri, ca sa stii cum sa pui pret pe bunurile vietii”.Cu alte cuvinte, oamenii trebuie sa guste putin si din drumul de tara, pentru a se inarma cu tot ce le trebuie pentru a deveni adevarati cavaleri cu armura numita „experienta de viata”, dar trebuie sa simta si drumul asfaltat, pentru a fi motivati sa lupte pentru ceea ce-si propun sa realizeze.