„Cartea este mica mobila a mintii noastre, motorul spiritului, unealta care vine in ajutorul lenei de-a gandi, a insuficientei noastre, cum si-a bucuriilor sufletului.” (Emile Faguet)
Am fost si sunt inca de unii adimrata de altii acuzata ca citesc prea mult, ma refugiez in paginile cartii si ii ignor pe ceilalti, ignor societatea actuala; prin societate actuala spun:numai muzica proasta, ignoranta, pornografie, reclame, informatii peste informatii, total inutile si fara semnificatie reala. De adolescenti sau colegi cei care citim pentru culutura generala sau numai de placere, suntem vazuti ca cei ce nu se conformeaza zilelor noastre, pentru-ca putini sunt cei ce mai citesc, pe putini ii mai intereseaza psihologia criminalului descrisa de Dostoievski, lumea absurda a lui Coelho, observatia fina si umorul lui Jane Austen, descoperirea formulei fericirii sau a serenitatii descrisa de Herman Hesse.
„Cum mai reusesti sa citesti?” : intrebare ce imi este adresata adesea, cand cercul orelor zilnice ne este inconjurat de treburi urgente, si ne croim drum anevoios printre ele, scurtand noptile. „Tu cum reusesti sa nu?” le raspund in gand. Timpul nu se pierde cand citesti.Timpul se multiplica, se umfla multidimensional; afundati in realitatile alternative,ne despartim in manunchiuri de posibilitati, ne rasucim indemanatici spre interior si aparem,in alte lumi. Daca nemurirea e imposibila, cu o carte poti macar sa-ti intinzi si latesti si incolacesti elastic existenta, s-o plimbi prin labirinturi si s-o avanti spre etern, sa sapi, cartita, dupa intelesuri ori sa gonesti in viteza exaltata a drumului deschis. Iar realitatea, abstractizata prin catenele inscriptiilor de pe hartie, curge in noi cu o altfel de fluiditate, se autocladeste in interior din materiale subtil diferite, se invaluie intr-o scanteiere aparte.
Citesc pentru ca in fiecare carte ma regasesc, recitesc din nou o carte pentru ca de fiecare data invat altceva nou; cum spunea si Fichte: ” Cititi incet; recititi si mai incet!”
Cartea trebuie simtita, mirosita, traita, nu doar citita. Da, sunt de acord cu accesul liber la lectura, fie ea si pe calculator. Macar asa poate o sa inceapa sa citeasca si cei care invoca intotdeauna lipsa timpului. Eu prefer varianta tiparita, pentru ca pe internet sau pe ecranul unui calculator parca nu mai e carte si nu ma pot concentra. Oricum, e un lucru bun si nu mi se pare o amenintare – tiparul va fi mereu acolo.
Un gand pentru cei ce prefera ca internetul, televizorul tehnologia actuala cu beneficiile ei sa le satisfaca toate pofetele, le spun:Aleg sa citesc. Judecati-ma pentru asta. Acuzati-ma. Poate ca aveti dreptul asta. Si poate aveti si dreptul la prostie. Asa cum si eu am dreptul la cultura.