Fiecare om are principiile lui, principii peste care nu poate sa treaca. Dar ce se intampla atunci cand principiile unuia intervin peste principiile altuia?Se naste un conflict, un conflict atat de mare incat se poate ajunge la lucruri pe care ulterior le poti regreta.Cele mai multe certuri se nasc din acest lucru. Poate ca daca toti am sta si am gandi, daca am incerca sa renuntam la principiile noastre, daca am face un compromis, cat de mic, probabil ca am trai intr-o lume mult mai buna si mai fericita. Dar lucrul acesta nu se poate. Nu poti renunta la principii.Ele fac parte din noi, din ceea ce suntem…pentru a renunta la ele ar trebui sa renuntam la noi si lucrul acesta iese din discutii.Orgoliul este un subiect sensibil pentru marea majoritate. Nimeni nu o sa accepte niciodata ca este orgolios, si daca o va face, va fi numai pentru ca ar simti ca este apreciat pentru asta. Am intalnit oameni care spuneau: „Foarte bine, domne, e orgolioasa, imi place de ea, isi mentine punctul de vedere”. Dar nu este adevarat, sa fii orgolios nu inseamna sa iti mentii punctul de vedere, orgolios presupune o doza suficienta de incapatanare care de multe ori nu este in favoarea ta. Da, este bine sa lupti pentru principiile tale, dar trebuie sa o faci cu cap, trebuie sa ai un fond foarte bine construit, o temelie solida si o pleiada de argumente care sa-l reprofileze si pe Toma Necredinciosul. Orgoliile pot fi luate uneori drept dovezi de gandire limitata. In viata trebuie sa tii la principiile tale dar nu trebuie sa le lasi sa te acapareze definitiv. O persoana maleabila si flexibila va fii intotdeauna mai apreciata si respectata decat o persoana orgolioasa, cu principii si prejudecati.

Anunțuri