Astazi am sa deschid larg portile unui intreg univers imaginar.Care are coordonatele in visele mele.Voi calatorii alaturi de voi in lumea minunata a viselor,prin timp si intr-un spatiu astral iar calatoria noastra va avea drept scop descoperirea unei lumi imaginare.Haide-ti la drum poftiti in vagoane spre o lume a imaginatiei si fantasticului.In lumea mea vreau ca toata lumea sa rada…sa se bucure….ochii sa le sclipeasca de atata fericire.Vreau sa ne bucuram de fiecare zi,sa fim liberi si dezbracati de prejudecati.In lumea aceasta cat mai perfecta nu vreau sa intalnim la tot pasul ura,invidie,rautate.Oriunde am fi in aceasta lume vreu sa intalnim doar zambet flori si iubire,multa iubire.Dincolo de usa acestei lumi perfecte cu siguranta se gasesc monstrii,animale imense cu colti mari gata sa devoreze.Aici in tarmul de poveste doar iubire…In randurile ce urmeaza despre iubire o sa vorbim.Cuvintele pe care le caut pentru a-ti spune povestea ce urmeaza stau cuminti in dictionare groase ,pe care uneori le deschid si le sterg de praful uitarii.Atunci cuvintele mici si strengare alearga zburdalnice spre lume dornice sa spuna tuturor povesti frumoase.Astazi ploua,picaturile de ploaie cad repede si zgomotoase parca satule de cer.Adanc lipita de un copac ma imbat cu parfumul ploii si prind radacini adanci pentru a bea din stropii ce acopera pamantul.O pala de vant imi aduce un miros puternic de alge si scoici,simt valurile albe ce se sparg nehotarate de tarm.Valurile se joaca si jocul e vechi de cand lumea ,e jocul timid al apei si al nisipului.E o noapte furtunoasa,ploua mult,ploua tare,ploua cu vant.O perdea de apa ce cade din cer spre pamant Ploua cu tunete si fulgere repetate.Ploua rece,stropii mari si grei lovesc acoperisul cu putere ,zgomotul pare un dans nebun de iele.Intr-o astfel de vreme gandurile mele ma duc spre o lume mai trista,si ma gandesc ca uneori nu as fi vrut sa ma nasc,sa iau o forma,sa iau un nume.Poate ar fi fost mai bine daca as fi fost o idee,un gand,sau o adiere de vant cu miros de trandafiri ce imbata doi indragostiti intr-o zi calda de vara.Dar nu creatorul a dorit ca eu sa fiu EU.Sa visam,dar ce ar mai fi de visat?Am nevoie de aer,trebuie sa deschid larg geamul si sa simt aerul rece cum imi loveste fara mila obrazul.Apoi ma retrag si in linistea camerei am sa citesc o carte,am sa beau o cafea.Cerul e negru si miroase a ploaie.M-am saturat sa-mi fie dor!Am pierdut multe lucruri,deja am pierdut prea mult.Am nevoie de aer,de spatiu,de timp,de mult timp.Am uneori nevoie sa-mi fie frig foarte frig,si poate asa am sa simt ceva nou.Pentru mine timpul trece ,trece asa de repede.Scriu aceste randuri cu teama!Am citit undeva ca oamenii fericiti nu pot scrie despre sentimentele lor!?…Eu ,da eu care sar de la o stare la alta cu usurinta unei pisici pot si am sa scriu despre cat de tristi mi se par mie oamenii care nu pot si nu stiu sa-si exprime dragostea.poate ca ei nu iubesc cu adevarat.Cei care pot intelege ce se petrece in sufletul lor au sentimente constructivesi au logica.Eu una nu cred in iubirile fara logica dupa mine aceste iubiri sunt devastatoare si lasa urme adanci in suflete.Oamenii care iubesc fara logica sunt cei prinsi intre doua lumi sunt cei care se zbat intre iubire si ura.Astfel de iubiri sunt scurte si lasa suflete ciuntite,oameni nauciti .Iubirile fara logica sunt iubiri fara sens-iar cel parasit va intelege pana la urma ca el iubea si daruia totul si nu primea nimic inapoi,doar iluzii.Ce simpla ar fi viata noastra daca pe fiecare treapta a existentei noastre ar exista instructiuni si sageti indicatoare spre fericire si reusita.Ce simpla ar fi viata noastra daca in fata momentelor de rascruce ar fi indicatoare care sa -ti indrume pasii uneori prea grabiti.Ce simpla si usoara ar fi viata noastra daca noi toti am respecta regulile jocului.Dar nu noua ne place neprevazutul,finalul necunoscut .Si ne aruncam cu toata fiinta in viata haotica ,strabatand zile si saptamani stresante,isterice ,ne luptam sa mai trecem peste o zi victoriosi.Cuvinte ce nu lipsesc din nici un vocabular:nervi,stres,ochi obositi,familie,criza,animale,cafea,soare,ganduri,haos,planuri,trecut,prezent,lumanari,nimicuri,imbratisari,minciuna,ura,noapte,oboseala,bani,suflet.Eu sunt un fir de iarba ,intr-o mare de praf.Traiesc intr-o lume gri ,uneori simt nevoia de liniste si atunci,in lumea mea ma afund si scriu.Povestile mele sunt o insiruire de cuvinte dulci-amarui a relatiilor interumane.
Pitici,zmei,vrajitori,cosanzene,feti frumosi.Ma intreb unde oare traiesc toti acestia,unde s-au ascuns ?Si ma mai intreb daca acum si ei au altfel de viata.Povestile vechi nu mai pot fi la fel.Nimeni nu mai crede in lupta dintre bine si rau si nimeni nu mai spera ca binele sa triumfe.Eu una m-am cam saturat.Nu-mi gasesc locul,cheful,mintea de pe urma…si caut si caut si nu gasesc.Ce naiba ma tot plang atata?Parca nici nu mai sunt in stare sa gandesc.Uneori am strania impresie ca am alunecat printr-o gaura imensa a timpului intr-o alta lume,si ma gasesc intr-un loc si o perioada pe care nu le inteleg si nu le cunosc.Cu toate acestea odata ajunsa incerc sa-mi vad de viata mea pana intr-o zi cand satula caut sa evadez,caut sa deschid un portal spre lumea mea ,spre lumea din vis pe care o iubesc.Atunci in disperare deschid larg fereastra si strig :Doamne de ce doamne de ce?Vecinii revoltati de indrazneala mea ,vor arunca cu resturi in mine.Voi ridica stingher din umeri,ma sterg si constat ca nu mai am nici o scapare ,sunt prizonierul unei lumi reci si ostile.Inchizi ochii ,te rogi si speri sa-ti treaca acest sentiment idiot de neapartenenta.Te culci si vrei ca maine sa faci ceva in aceasta privinta.Da ,da maine am sa ma dau destept,cult,citit,un mic geniu neinteles,si poate asa voi iesi cu bine din toata poveste asta.Auzi feti frumosi si cosanzene,si pitici si vrajitoare Cine mai crede in asa ceva.HA HA HA….Stai linistit si dormi in pace draga omule….Intr-o zi vei vedea ca toate au sa intre pe un drum mai drept mai bun.Atunci vei pute privi inapoi si vei zambii amintindu-ti de toate acestea.da omule vei afla cat de tare esti,si ce multe ai putut duce in lungul tau drum.Anotimpurile vietii noastre au coborat rand pe rand peste noi,trupurile au tresarit fericite de fiecare data la atingerea blinda a vietii.Trenul a ajuns pufaind din greu in ultina statie a vietii,coborati din vagoane va rugam .A nu nu mai vreau sa merg inca o statie doua,nu vreu sa cobor,abia m-am obisnuit….