Ce liniste e !Ce liniste e afara ,caci inauntru e furtuna .Inchide ochii si lasa cuvintele sa curga ,materia sa se framante ,creionul sa scrie .Sa scrie despre imagini si montaje ,despre vise si ambiguitati ,despre ..nimicuri .O alee lunga strajuita de paznici ai intunericului care duce spre niste scari .Noapte de septembrie .In intuneric se defineste un trup fraged de fata cu umerii dezgoliti .Trecatorul nu se poate opri sa se gandeasca la nenumaratele povesti ale locului ,la singuratatea care domnea pe locul unde ,in alte dati , zeci de glasuri se ridicau in vazduh ;avea ceva infiorator .Ti se nazarea ca intunericul e plin de capcane ,toate formele nedeslusite ale umbrei pareau suspecte ,iar golurile lungi si patrate dintre copaci pareau gropi .La un moment dat ,s-a ghemuit si si-a cuprins fata cu mainile tremurande .Punct.Nu-mi place sa fac confesiuni ,insa imaginea asta ma obsedeaza de multa vreme .Ar putea fi o poveste lunga si complicata cu final inca nedeslusit , pentru ca asa o vad cateodata .Insa las pe altii sa construiasca povesti .Cel putin azi .Probabil ca trecatorul stie mai multe ,dar este egoist si va tine numai pentru el .Pentru ca inauntru e furtuna ,iar afara ..Ce liniste e. Shhh!