Atunci cand o trasatura a unui eveniment seamana cu o amintire cu incarcatura emotionala de undeva din trecut, mintea emotionala declansand sentimentele pe care le-a avut in momentul de care si-a amintit. Mintea emotionala reactioneaza fata de prezent ca si cum s-ar situa in trecut. Problema este ca mai ales atunci cand reactia este rapida si automata s-ar putea sa nu ne dam seama ca situatia care odinioara a reprezentat o criza nu se repeta in prezent. O persoana care a invatat din experientele dureroase ale copilariei sa reactioneza fata de o privire manioasa cu frica intensa si cu ura va repeta aceasta reactie la aceeasi dimensiune si la varsta adulta, atunci cand incruntarae de sine nu mai reprezinta o asemenea amenintare.
Daca sentimentele sunt puternice, atunci si reactia declansata este clara. Dar daca sentimentele sunt vagi si subtile, s-ar putea sa nu ne dam seama de reactia emotionala pe care o avem, chiar daca ea coloreaza in mod subtil felul in care reactionam pe moment. Gandurile si reactiile din orice moment vor fi in concordanta cu, culoarea gandurilor si a reactiilor din trecut, chiar daca ar parea ca reactia se datoreaza exclusiv situatiei de moment. Mintea noastra emotionala va indemna mintea rationala spre scopurile sale si astfel apar explicatiile pentru sentimentele si reactiile noastre -rationalizarile- ,justificarea lor in functie de momentul prezent, fara intelegerea influentei pe care o are memoria emotionala. Astfel, putem sa nu ne dam seama ce se intampla de fapt, chiar daca putem avea convingerea si certitudinea ca stim exact ce se intampla. In asemenea momente, mintea emotionala a subjugat-o deja pe cea rationala, punand-o la treaba in folosul sau.