Archive for octombrie 6, 2010


viata in noapte

Noaptea, cind stelele se leaga de pamint cu ploi de raze , cind totul in jur se incarca cu si mai multa taina , cind orga serii vibreaza si isi urca orele , eu ramin singura si meditez . Gindul ma poarta departe … departe … Visez … In melancolia clarului de luna simt lunecarea nocturna a soaptelor .Am scapat din miini cel mai frumos colt al lumii care mi-a zimbit pentru prima oara, spargindu-se in mii de firisoare argintii . Acum incerc sa le unesc si ma doare tot corpul de atita truda ce-mi aduce fericirea . Cit de bine e sa fii fericit, dar universul incearca noi schimbari, rotindu-se in nestirea infinitului … Si eu incerc numai suferinta , asteptare , dor … Timpul trece si eu ramin , cautind aceeasi suferinta.De ma gindesc un pic mai bine, imi dau seama ca nu sunt decit un firicel de colb straveziu, orbit de sentimente ce bintuie strazile si caile ascunse ale fiintei fara un scop anume . Da ! Asta sunt eu . O particula infinita din maretul univers ce alearga aiurea , cade , se ridica , vuieste mai tare ca vintul … cauta . Ce cauta ? Ce caut eu ?Dupa atita drum parcurs ma opresc o clipa . Unde ma aflu ? O voce calda , dar trista imi sopteste :
,, Esti tu . ”Mai fac doi pasi in cautarea unui licar de lumina , dar nimic . E bezna totala , un intuneric sumbru si rece . Ametita de negura, cad . Simt cum cioburi de gheata imi sfirteca tot corpul , cum singele cald imi izvoraste din vene . Ce sa fie ? N-am de unde sa stiu . E negru peste tot . Ce culoare infricosatoare !Incep sa cada incetisor picaturi grele de apa … Nu stiu de unde , dar parca m-am trezit la realitate . Imi dezmiarda chipul , imi mingie obrajii cu o vraja ascunsa , parca le-ar fi mila de mine . Sa fie ploaie ? Dar de ce e asa rece si de ce picaturile de ploaie ma ranesc ?Sunt dezorientata . Nu mai pricep nimic . Mi s-a soptit ca am patruns in adincul sufletului meu … dar de ce arata atit de jalnic ? In asemenea hal a ajuns inima mea ? Incep sa pipai prin ceata deasa si ma ciocnesc de colturi de stinca . Bratele imaginare ma trag spre ele , ma plesnesc peste ochi cu o cruzime nebuna , glasuri innnabusite ma striga , ma cheama la ele , dar eu continuu sa fug cu fata acoperita de miinile vatamate , alerg si nu stiu unde ; vreau doar sa ma trezesc din acest cosmar …
Simt uneori ca lumea e atit de grea , incit ma copleseste cu apasarea ei . As vrea sa gasesc ceva de care sa ma agat pentru a ma indrepta , dar nu exista nimic care sa ma ajute . Tacerile mele sunt ca o razbunare . Imi pare ca cerul e atit de aproape , ca nu e nevoie decit sa ma ridic in virfuri ca sa-l ating . Am impresia ca in jurul meu e o ceata ce ma impiedica sa inaintez si imi scurteaza privirea . Totul mi se pare palid si fara rost , imi amintesc ca prin negura cum arata soarele , ce culoare are cerul , cum e iarba si vintul , am uitat cum sunt cele ce ma definesc !

Reclame

Coplesita sub greutatea ideilor incerc sa-mi regasesc identitatea in prisma unui pahar.Se pare ca timpul,dorind sa-si pastreze ceva din vesnicie s-a grabit sa-si indese secundele.Dar asta nu impiedica razele Soarelui sa-i sarute marginile.Atingandu-l ma infior.De unde atata freamat in sufletul meu?Mi-e frica sa-i beau continutul.Poate acesta imi va ucide clocotul gandurilor,imi va ingheta simturile si ma voi trezi avand aceiasi ignoranta caracteristica altora.Ma voi trezi o imitatie a unei lumi in care banalitatea si nepasarea domnesc de prea mult timp.Sau,poate contine o licoare fermecata.Stropul de care are nevoie sufletul meu in drumul lui spre vindecare.Totul sta sub semnul intrebarii.Pun in balanta doua cuvinte:VIATA sau MOARTEA?Am nevoie de amandoua dar acum trebuie sa aleg.Imi limpezesc privirea in pahar.Am invatat atatea din tacerea lui.Si totusi il intreb:’De ce taci?’As vrea sa aflu cine va triumfa in mine:MINCIUNA sau ADEVARUL? Imi dau seama ca spiritul meu ti-a soptit deja raspunsul.Insa taci,lasandu-ma sa-mi cuceresc singura dreptul la cunoastere.Acum tu esti cel ce tremura sub atingerea mea.Cel care se infioara privindu-ma. Mi-am eliberat sulfetul de intuneric si am lasat lumina cunoasterii sa-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibreaza sub strigatul biruintei:’Sunt libera.’
Acum,paharule,eu sunt cea care te intelege.Esti apasat sub greutatea continutului.INSA NU TE VOI ELIBERA.

Natura ne ofera o multime de spectacole uimitoare, de la cascade uriase, pina la ghetari care se rup periodic sau maree. Dar niciunul nu este atit de impresionant, de misterios si frumos ca aurora polara, un spectacol de lumina si culoare care poate fi vazut pe cerul regiunilor polare sudice si nordice. Cei care au trait experienta spun ca nu se poate compara cu nimic in lume, iar fotografiile le dau dreptate.
Spectacolul de lumini este vizibil numai in regiunile polare, desi, ocazional, poate ajunge pina in Europa centrala. Pe teritoriile nordice, efectul este cunoscut sub numele de aurora boreala sau aurora borealis. Numele a fost pentru prima data folosit in 1621 de catre astronomul francez Pierre Gassendi. El a preluat numele zeitei Aurora, zeita diminetii in mitologia romana, si numele grecesc al vinturilor nordice, Boreas.
Aurora boreala poate fi vazuta din nordul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Canada, nordul SUA, Alaska, Groenlanda, Siberia, dar sansele de a asista la acest spectacol cresc pe masura ce ne apropiem de polul nord magnetic, aflat astazi in insulele arctice din nordul Canadei. Aurora poate fi vazuta cel mai adesea din septembrie pina in octombrie si din martie pina in aprilie. Cu cit vintul solar este mai puternic, cu atit aurora se deplaseaza inspre sud. Daca are loc o furtuna solara, luminile aurorei pot fi vazute si din Europa centrala.
In emisfera sudica, dansul luminilor este cunoscut ca aurora australa sau aurora australis, numele fiind adaptat, folosind denumirea vintului sudic, austrul. Aurora sudica poate fi vazuta din Antarctica, America de Sud, Noua Zeelanda, Australia, Papua Noua Guinee.
Aparitia aurorei se datoreaza soarelui, care emite particule incarcate cu energie (ioni) ce se deplaseaza prin spatiu cu viteze de pina la 1000 km pe secunda. Mai multe asemenea particule alcatuiesc un nor numit plasma. Iar valul de plasma care vine dinspre soare este numit vint solar. Cind acest vint solar atinge cimpul magnetic al pamintului, unele dintre particulele incarcate cu energie sint atrase si prinse inauntru, apoi sint atrase de forta magnetica in ionosfera, la 60–600 km deasupra pamintului. Intilnind gazele din ionosfera, particulele solare incep sa straluceasca sub diferite culori, de la rosu si verde pina la albastru si violet.
Aurora apare ca o stralucire difuza pe cerul noptii sau ca o perdea de raze care pornesc de la orizont si lumineaza. Dar, uneori, pentru ca interactiunea dintre vintul solar si cimpul magnetic al pamintului este in continua schimbare, aurora ia diferite forme si culori, care evolueaza si se schimba cu rapiditate. Este ceea ce se numeste aurora activa. Pentru ca implica o activitate magnetica, aurora poate sa intervina in functionarea liniilor de curent, in interceptarea undelor radio si in comunicarea cu satelitii, inclusiv a sistemelor GPS folosite pe vapoare. Furtuna magnetica din 13 martie 1989 a lasat fara curent mare parte din Canada. La fel s–a intimplat in septembrie 89 si octombrie 91. Cu sute de ani in urma, oamenii nu cunosteau nicio explicatie stiintifica a aurorei, asa ca fiecare popor, fiecare trib, fiecare grup etnic au gasit propria explicatie. Despre insemnatatea aurorei in culturile vechi s–ar putea scrie carti intregi, caci imaginatia oamenilor era foarte bogata. Vechii finlandezi asociau aparitia aurorei boreale cu vulpea polara, un animal totem. Ei credeau ca vulpea ajungea pina departe, in nord, iar cind atingea muntii cu blana sa, scintei colorate zburau spre cer. Estonienii credeau ca luminile de pe cer se datoreaza jeturilor de apa aruncate de balene in jocurile lor. Mai tirziu, explicatiile finlandezilor includeau jeturile de apa aruncate de balene, in jocurile lor. Mult mai frecvente erau asocierile aurorei boreale cu lumea spirituala. Multe popoare credeau ca spiritele mortilor urca la cer, iar miscarile lor creeaza lumini colorate, vizibile de pe pamint. Inuitii din golful Hudson credeau ca spiritele celor care au avut o moarte violenta se asezau deasupra drumului catre ceruri si tineau cite o torta pentru a lumina calea noilor veniti, iar tortele lor aprinse alcatuiau aurora. Eschimosii de pe coasta vestica a Groenlandei credeau ca spiritele mortilor din cer practicau un joc asemanator fotbalului, folosind un craniu de foca. Pe coasta estica a Groenlandei se credea ca luminile aurorei erau, de fapt, sufletele nou–nascutilor morti si ale copiilor nascuti morti. In general, nordicii nu se temeau de aurora, insa indienii americani se fereau de ea, crezind ca e alcatuita din spiritele dusmanilor ucisi in lupta. Mai aproape de timpurile noastre, singura explicatie logica gasita a fost aceea ca razele solare se reflecta in zapada si gheata de la Polul Nord. Desi astazi avem o explicatie stiintifica adecvata, aurora polara ramine un fenomen fascinant si spectaculos care atrage milioane de turisti si fotografi, un fenomen care trebuie vazut macar o data in viata.   (stiinta)

Astăzi doresc să facem o scurtă călătorie în timp pe calea ceramicii din China. Aproape toată lumea cunoaşte renumele porţelanurilor chinzeşti, dar poate ar fi interesant să vedem care au fost etapele evoluţiei acestei îndeletniciri, ajunse astăzi o adevărată artă. Olăritul, porţelanurile şi ceramica sunt trei termeni între care se face foarte uşor confuzie de către turiştii străini ce vizitează China. De aceea, merită să mergem pe strada culturală Liulichang din Beijing pentru a cunoaşte mai bine aceşti termeni direct, la faţa locului. China este faimoasă pentru vasele sale de porţelan. Porţelanul chinezesc a fost şi este exportat către multe ţări, fiind extrem de apreciat în întreaga lume. Istoria ceramicii chinezeşti începe acum circa 8000 de ani, când au fost realizate manual vase ceramice. Curând udpă aceea, către sfârşitul perioadei neolitice, a fost inventată roata olarului, ceea ce a facilitat producţia de vase de pământ mai uniforme. O dovadă a acestora sunt faimoşii soldaţi de teracotă, găsiţi în mormântul împăratului Qin (221-206 î. Hr.), în apropierea oraşului Xian, de astăzi, din centrul Chinei. De-a lungul secolelor, au fost dezvoltate nenumărate tehnologii de realizare a obiectelor de ceramică. Una din cele mai faimoase a fost tehnica celor 3 culori, galben, verde şi alb, din dinastia Tang (618-907 după Hristos), numită aşa după denumirea culorilor care acopreau vasele.
Porţelanul are, de asemenea, o lungă istorie în China. În timpul dinastiilor Shang şi Zhou, obiectele de porţelan nefinisat au apărut pe cursurile mijlociu şi inferior al fluviilor Yangtze şi Huanghe. Porţelanul adevărat însă a apărut în dinastia Han. În cursul evoluţiei porţelanului, au fost perfecţionate diferite stiluri.
Dinastia Song, cea mai importană în istoria porţelanului chinezesc, a adus prosperitate în producţia şi aprecierea porţelanului. Au existat mai multe cuptoare faimoase pentru coacerea porţelanului, cele mai renumite 5 fiind Ru, Jun, Guan, Ge şi Ding. Cuptoarele Ru a produs porţelan cremos, în timp ce Jun a realizat porţelan roz-portoclaiu. Porţelanurile realizate de cuptoarele Ru erau împăraţite în 4 mari categorii, în funcţie de culoarea respectiv azur, safir, alb lunar şi turcoaz. Întrucât producţia porţelanului Ru a durat numai 20 de ani, piesele d eporţelan Ru sunt foarte rare, în lume existând numai 70 de piese în prezent. Într-un cuvânt, în timpul dinastiei Song, tehnologiile şi producţia de porţelan au atins un nivel fără precedent. În timpul dinastiei Yuan, industria porţelanului şi-a continuat continuat dezvoltarea rapidă. Porţelanul albastru şi alb, care a apărut în dinastiile Tang şi Song, a ajuns la maturitate. Dintre toate cuptoarele, Jingdezhen a realizat cele mai mari performanţe în tehnica realizării porţelanurilor

Ganduri si iluzii
Doar intreaga sa iluzie
Circula cu sange rece
Apoi intra in confuzie
Si de asta nu mai trece.
Se gandeste mult…la toate,
Si alege doar un drum
La sfarsit nu se mai poate,
Spune ca nimic nu-i bun
Are ochii de cafea,
Buzele catifelate,
Inima ii este grea
Nu le poate-avea pe toate.
Ganduri reci il inconjoara
Nu ar vrea asta mereu,
Chestile de-odinioara
Astazi ii vin foarte greu.
Iluzia-l face mai puternic
Dar sufletul ii e hoinar,
Si totul este intuneric
Nimic nu ii mai este clar.
Dar lasa gandul si iluzia
Ele n-au facut minuni,
Ci te duce in confuzia
Ce te las-a nimanui.(poezie)

Pentagrama

Pentagrama este o stea in cinci coluturi ce este desenata cu ajutorul a cinci linii drepte.
Pentagrama este un obiect antic insa semnificatiile pe care noi le cunoastem sunt destul de recente.

Prima folosire a pentagramei a avut loc in orasul numit Ur, aflat in vechea Mesopotamie. Acestea erau folosite drept oranamente si sunt legate de prima creere a limbii vorbite.
Mai tarziu, tot in Mesopotamia, pentagrama a devenit un insemn roial, iar mai apoi a reprezentat puterea imperiala.Pentagrama, de obicei cu un cap de tap este folosita de satanisti, dar si de cei care il venereaza pe diavol acestia avand un stil de viatza diferit.In esenta, pentagrama reprezinta un simbl religios pagan. In zilele noastre termenul pagan este asociat cu divinizarea diavolului. Aceasta fiind una din marele confuzii pe care oameni le fac.Pentagrama ca simbol pre crestin este asociat cu natura. In antichitate oameni credeau ca lumea are doua componente una feminina si una masculita. Zei si zeitele lor colaborau pentru a mentine echilibru de forte. Atunci cnd cele doua componente se aflau in echilibru, in lume domnea armonia, dezechilibru lor ducand la haos. Pentagrama prezinta componenta de sex feminin al tuturor lucrurilor, un concept pe care istoricii religie il numesc zeita. In sensul sau de baza, pentagrama o simbolizeaza pe zeita Venus, aceasta fiind zeita iubiri sexuale si a frumusetii.

V-ați întrebat de ce ora are 60 de minute și nu 100, sau de ce un cerc este împărțit în 360 de grade și nu în 100, 200 sau 1000, de ce un an are 12 luni în loc de 10, de vreme ce peste tot folosim un sistem bazat pe puterile lui 10? Mereu m-am întrebat cine a stabilit împărțeala asta aparent ciudată și cum era demult, cu o mie sau două mii de ani în urmă; ce sistem foloseau oamenii atunci?

Răspunsul e că acest sistem există aproape “din totdeauna”, și anume din timpul civilizației babiloniene (mijlocul mileniului al doilea î.e.n.), care au preluat multe cunoștințe matematice și astronomice de la străvechii sumerieni, pe care le-au perfecționat destul de mult la rândul lor.Cu patru mii de ani în urmă, babilonienii aveau cunoștințe matematice foarte sofisticate, despre care poate am să mai scriu, dar particularitatea lor era că nu foloseau numere în baza zece ca noi, ci matematica lor era în baza 60. (Baza zece este sistemul zecimal, baza 2 este sistemul binar, baza 16 este sistemul hexazecimal, etc). Se pare că originea acestui sistem aparent bizar și complicat provine tot de la sumerieni care la începutul civilizației lor au folosit o combinație de baza 10 și baza 6, trecând apoi la baza 60. Ca o paranteză, sumerienii dezvoltă un sistem metric prin 4000 î.e.n., inventează roata, alfabetul, scrisul, dezvoltă geometria, aritmetica, algebra, descoperă bronzul și multe altele.Avantajul bazei 60 constă în faptul că numărul 60 se poate împărți ușor la 2, 3, 4, 5, etc, și astfel, în baza 60 se pot scrie și calcula foarte ușor fracțiile simple și uzuale: 1/2, 1/3, 1/5 ș.a.m.d. În antichitate toate științele se dezvoltau numai pentru scopuri imediate, așa că aceste fracții erau utile și necesare la calcule de zi cu zi, de la piață, în construcții, irigații, armată, etc.Revenind la minute și grade, trebuie amintit că babilonienii erau foarte buni astronomi, înregistrând cu mare atenție mișcarea astrelor și documentând totul pe tăblițe de lut. Ei identifică planetele vizibile cu ochiul liber (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn) și sunt primii care definesc cele 12 constelații zodiacale cunoscute și azi în aceeași formă. Babilonienii, pornind probabil de la observațiile astronomice, împart ziua în 12 “ore duble” păstrând un sistem direct luat din astronomie și geometrie, de a corela totul cu cercul de 360 de grade. Tot ei stabilesc un calendar de tip lunar cu 12 luni a câte 30 de zile, rezultând un an de 360 de zile. Desigur, babilonienii știau că un an real are 365 de zile și aveau un sistem complicat prin care compensau, introducând luni fictive. “Abea” prin jurul anului 500 î.e.n. babilonienii trec la un calendar lunar sistematizat, similar cu cel pe care îl folosim noi astăzi.

a.1 zi avea 12 “ore duble” a câte 30 ges, fiecare oră reprezentând timpul în care pământul se rotește 30 de grade în jurul axei sau Luna 1 grad în jurul axei, adică 7200 secunde sau 2×3600 (două ore de azi).

b.1 oră dublă însemna 30 ges a câte 12 “mâini”, fiecare ges fiind timpul în care Pământul se rotește 1 grad în jurul axei sau 240 de secunde (4 minute).

c.1 ges însemna 12 mâini a câte 30 “boabe”, o mână fiind timpul în care Luna se rotea în jurul axei 1/3600 de grade, sau 1″ (o secundă de arc) aproximativ 2 secunde (de timp).

Un alt lucru interesant, la care nu m-am gândit și care e o ipoteză de a mea, e originea zilei a șaptea, zi “rea”, în care la babilonieni erau interzise o serie de activități, probabil originea zilei de sabat și a zilei de odihnă. Ipoteza mea se bazează pe faptul că numărul 7 era un număr negru pentru babilonieni, deoarece fracția 1/7 nu se putea scrie în baza 60 decât prin aproximări complicate.

Influența babilonienilor și a sumerienilor din multe puncte de vedere a fost imensă, dacă ne gândim că după mai bine de 4000 de ani folosim aproape același sistem ca și al lor (diferența fiind în cazul orelor că am dublat numărul orelor dintr-o zi), iar la geometrie trebuie să ne batem capul cu cele 360 de grade sumeriene.

E dimineata.Mi-am pus repede ibricul pe aragaz si in doua clipe sfaraitul usor imi alinta tamplele ca un tors de pisica lenesa.Bulbucii de un maro translucid emanau arome venite parca de departe.Intr-o clipa totul era gata.Cafeluta imi incalzea degetele amortite si imi gadila nasul.Mi-am aruncat privirea in ceasca de cafea si m-am lasat prada aburilor divini incat o lume intreaga mi se desfasura inaintea ochilor. M-am lasat purtata de valurile unei povesti imaginare despre doi indragostiti ce iesea din aburii cafelei.E dimineata devreme,un sunet scurt anunta clipa cand el trebuia sa se ridice din pat si sa plece de langa ea…Este foarte dimineata si ii este nespus de somn,dar mai puternic este gandul ca doar cu efort va avea curand…cat mai curand…ce isi doreste…gandul lui…Ea ramane ghemuita in pat,inca intre trezire si visare..prefera sa lase visearea sa o invaluie,caci este trista…Este trista pentru ca el pleaca de langa ea sa-si implineasca un vis care nu o include si pe ea,dar in acelasi timp o pala de speranta ii aduce si bucurie,caci iubitul ei este atat de ambitios si doritor sa reuseasca in viata…a cui viata,a lui sau a lor?!..alta pala de data asta de tristete se lasa pe chipul ei…Tresalta de multumire la prima pala,cea a sperantei,dar brusc se adanceste in perna la gandul celalalt…i-a spus poate fara sa-si dea seama,ceva ce pe ea a ranit-o…Sufletul ei este acum incarcat de speranta,dar in acelas timp inabusit de deznadejde.Isi dorea o viata pe care sa o cladeasca impreuna cu cel pe care soarta l-a adus in calea ei,dar el,i-a spus-o raspicat,fara a se rasti,ci in cuvinte scurte si atat de reci,ca isi doreste atat de multe si atat de repede,incat restul nu mai conteaza…Nu mai conteaza ea,nu mai conteaza gandurile si visele ei,nu mai conteaza ce vrea si ea…sau ce?Oare atat de puternic sa fie sentimentul de a-ti dori ceva material incat sa nu-ti mai trebuiasca nimic altceva,sa doresti sa fii singur si neimplicat intr-o relatie,caci o consideri obligatie?…Oare ea a devenit o povara,o piatra care ingruneaza sufletul lui?E trist si ploua afara,ea sta ghemuita in singuratatea ei,cu gandurile la visele si sperantele ei si ale lui..Ea mai spera ca se vor impleti…inca mai spera…Aceasta a fost povestea aburilor de cafea,a unui suflet ratacit intr-o pala de speranta.

Cu câţiva ani în urmă, Brian Dyson, preşedintele Coca Cola, a ţinut un discurs la o universitate despre legătura dintre muncă şi celelalte “responsabilităţi” pe care fiecare dintre noi le avem în viaţă.

“Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer.

Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.

Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

  • Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
  • Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
  • Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
  • Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
  • Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
  • Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
  • Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
  • Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
  • Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
  • Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
  • Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
  • Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
  • Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!”

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:
Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si – ca toti ceilalti – Iubirea.
Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.
Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.
Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:
“Bogatie, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”
Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.
“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta, Iubire…” – raspunse Orgoliul – “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.
Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:
“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”
“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura…”
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.
Dintr-o data se auzi o voce:
“Vino Iubire, te iau cu mine “
Vorbea un batrân.
Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.
De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.
Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:
“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”
“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.
“Timpul?” – se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”
Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:
“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

poveste