E dimineata.Mi-am pus repede ibricul pe aragaz si in doua clipe sfaraitul usor imi alinta tamplele ca un tors de pisica lenesa.Bulbucii de un maro translucid emanau arome venite parca de departe.Intr-o clipa totul era gata.Cafeluta imi incalzea degetele amortite si imi gadila nasul.Mi-am aruncat privirea in ceasca de cafea si m-am lasat prada aburilor divini incat o lume intreaga mi se desfasura inaintea ochilor. M-am lasat purtata de valurile unei povesti imaginare despre doi indragostiti ce iesea din aburii cafelei.E dimineata devreme,un sunet scurt anunta clipa cand el trebuia sa se ridice din pat si sa plece de langa ea…Este foarte dimineata si ii este nespus de somn,dar mai puternic este gandul ca doar cu efort va avea curand…cat mai curand…ce isi doreste…gandul lui…Ea ramane ghemuita in pat,inca intre trezire si visare..prefera sa lase visearea sa o invaluie,caci este trista…Este trista pentru ca el pleaca de langa ea sa-si implineasca un vis care nu o include si pe ea,dar in acelasi timp o pala de speranta ii aduce si bucurie,caci iubitul ei este atat de ambitios si doritor sa reuseasca in viata…a cui viata,a lui sau a lor?!..alta pala de data asta de tristete se lasa pe chipul ei…Tresalta de multumire la prima pala,cea a sperantei,dar brusc se adanceste in perna la gandul celalalt…i-a spus poate fara sa-si dea seama,ceva ce pe ea a ranit-o…Sufletul ei este acum incarcat de speranta,dar in acelas timp inabusit de deznadejde.Isi dorea o viata pe care sa o cladeasca impreuna cu cel pe care soarta l-a adus in calea ei,dar el,i-a spus-o raspicat,fara a se rasti,ci in cuvinte scurte si atat de reci,ca isi doreste atat de multe si atat de repede,incat restul nu mai conteaza…Nu mai conteaza ea,nu mai conteaza gandurile si visele ei,nu mai conteaza ce vrea si ea…sau ce?Oare atat de puternic sa fie sentimentul de a-ti dori ceva material incat sa nu-ti mai trebuiasca nimic altceva,sa doresti sa fii singur si neimplicat intr-o relatie,caci o consideri obligatie?…Oare ea a devenit o povara,o piatra care ingruneaza sufletul lui?E trist si ploua afara,ea sta ghemuita in singuratatea ei,cu gandurile la visele si sperantele ei si ale lui..Ea mai spera ca se vor impleti…inca mai spera…Aceasta a fost povestea aburilor de cafea,a unui suflet ratacit intr-o pala de speranta.