Iubesc fiecare anotimp in parte, mai multa sau mai putin…
De ce iubesc toamna?
Pentru ca este singura care ma poate umple de nori si-mi poate reda ploile reci pe trup; imi poate sopti in culorile ei aurii : Capul sus, lumea e a ta!”
Atunci mi-as dori sa am o esarfa mare care sa miroase a toamna tarzie, a fructe zemoase si dulci care sa-mi iubeasca trupul; poate chiar sa aiba toamna pictata pe ea.
De ce iubesc iarna?
Pentru ca imi topeste fulgii pe trup, din fiecare amintire soptindu-mi : “Fii tu!”.
In momentul acela ma arunc in zapada si simt miros ud, apoi de iarba, caci e un final de iarna fericit. M-am gandit ca as avea nevoie de acest anotimp in fiecare zi in care ma trezesc si ma intreb : “Eu cine sunt si cum am ajuns aici?”
O esarfa mare din fulgi cu miros de iarna m-ar face un om fericit…
De ce iubesc primavara?
Pentru ca zambesc atunci cand miros frumoase zambile; atunci imi curge prin vene o amintire si timpul sta in loc. Razand ii spun: “Sunt stapana pe tine! Stop joc!”.
O panza pictata in roz pal, lila si crem cu reflexii aurii imi infasoara tot trupul. Mirosul de flori primavaratice imi infunda narile si sta acolo pana se umezeste incet. Stiu sigur ca in clipa aceea as putea sa aflu doar un adevar, cautat zile si nopti in sir.
De ce iubesc vara?
Pentru ca este singurul anotimp in care am nevoie de nimic, sau ar fi perfecta o esarfa mare in culorile florilor de camp atat de vii.
Acum ca am propriile mele anotimpuri pot sa plang sau sa rad cand simt!