Prin perdeaua de ganduri, adierea suava a vantului isi face loc pe fereastra camerei. Iar in jocul acela de lumini si umbre ale crengilor, inima bate in ritmul unei sonate asudate. Se proiecteaza pe peretii incalziti de cu zi, prelungindu-se in exterior, in gradina. In aceasta valtoare a senzatiilor, zgomotul orasului care dormiteaza si mirosul de pamant umed dau aceea nuanta de cetate, acum urbana, care candva a fost intre Orient si Occident. Intunericul estompeaza taria dinamicului insa aduce sublimul misterului si al spontaneitatii. Cate vise racoaroase nu ascunde aceasta sonata dansanta de toamna? Cate ritmuri frante? Cate portative complete şi definite? Cate valuri sparte de nisipul rece? Cate valuri nascute in largul care nu se mai zareste? Cate umbre parasesc fereastra? Cate vin in vizita, pe furis? Cat este timpul din viata ta? Cat este viata din timpul tau?