Geometria Universului este o problema care i-a preocupat pe multi astronomi, matematicieni si fizicieni. Astfel, Newton a considerat Universul ca fiind infinit. Potrivit acestei viziuni insemna ca intregul Univers, Universul fizic, ar fi “ceva” infinit de mare, fara vreo margine. Daca intr-adevar lucrurile ar sta asa, nu ar mai trebui sa fim preocupati de marginile sale, deoarece le putem stabili arbitrar. Dar observatiile din ultimul timp au aratat ca galaxiile distante au viteze inconsistente cu modelul newtonian al Universului infinit.
Impasul ar putea fi depasit printr-o noua ipoteza prin care se considera ca Universul nu are forma pe care ne-o sugereaza intuitia. Ipoteza are la baza asa-numitele geometrii neeuclidiene. Dar in ce consta acestea? In geometria euclidiana, postulatul al cincilea afirma ca distanta intre doua linii paralele este constanta. Daca se accepta insa alte postulate, anume ca doua linii paralele pot fi convergente sau divergente, se pot obtine sisteme logice perfect coerente, adica geometrii neeuclidiene.

Folosind una din geometriile neeuclidiene, A. Einstein a elaborat un model al “universului finit in volum“. Argumentul folosit de el pentru a postula acest model este acela ca o linie dreapta prelungita indefinit in ceeace se numeste geometria sferica, s-ar putea intoarce eventual in locul din care a plecat. Aceasta ipoteza permite sa se presupuna ca o racheta spatiala lansata intr-o directie oarecare s-ar reintoarce, dupa un timp, la locul de plecare, venind insa din directia opusa. O linie dreapta s-ar “curba” cu o anumita raza, aceasta raza fiind tocmai masura dimensiunilor Universului.
In cadrul modelului neeuclidian nu ar exista margini, dar nici spatiu gol; intregul Univers ar putea fi umplut cu galaxii si stele si, in acelasi timp, ar exista un numar finit de galaxii si stele, intr-un volum finit. In felul acesta, geometria neeuclidiana pune la dispozitie o posibila si atragatoare cale de a explica trasaturile cunoscute ale Universului, ce pare sa fie, pe baza unor anumite consideratii, un univers finit.
Aspectul mai dificil este ca aceste tipuri speciale de geometrii neeuclidiene sunt virtual imposibil de vizualizat, deoarece suntem obisnuiti sa apreciem totul din punctul de vedere al geometriei euclidiene. De fapt, aceasta inertie umana, de repezentare euclidiana, are origini istorice. Nu cu prea multa vreme in urma, oamenii inca mai credeau ca Pamantul este plan. Daca cineva ar fi afirmat ca Pamantul este rotund, ca daca s-ar pleca dintr-un anumit punct si, mergand in line dreapta, s-ar ajunge din nou in punctul de plecare, afirmatia ar fi aparut fara sens. Toata lumea vedea ca Pamantul apare ca fiind plan si parea lipsit de sens sa sustina altfel.
Ideea sfericitatii Pamantului a fost la inceput doar in mintea unor ganditori, pentru ca mai apoi sa fie dovedita de marile descoperiri geografice, pana la imaginile luate din spatiul cosmic.
Mergand oarecum pe aceeasi cale, Einstein a postulat un Univers sferic, fara margini si avand un volum finit. Exista insa cateva deosebiri. Prima din ele consta in aceea ca vorbind despre Pamant se considera o curbura bidimensionala, in timp ce pentru Univers curbura este tridimensionala. O alta deosebire este ca pentru Pamant adevarul ideii a fost demonstrat, in timp ce pana acum nu a fost adusa vreo dovada asupra curburii Universului.
Autor: Agatha, editor http://www.descopera.org