Archive for noiembrie, 2010


Un strop de cafea

Îmi place să îmi beau cafeaua oriunde…Nimic nu mă ține să beau câte un strop de cafea,în ce loc vreau și cum îmi doresc…Să plutesc din loc în loc,din aburii cafelei câte un strop. Acum beau câte un strop de cafea pentru un dans arabesc…un pic de zvâcnet viu, de viață, din umăr, din piept, din șold, din buric… Un pic de aici, un pic de colo, dansând un dans solo…Un strop de cafea pentru cabana din munți…Mă așez pe o băncută din lemn, mirosind dulce… Să beau cafeaua din ceașca de lut… În dulceața dimineții, dupa nopțile de dragoste, în care uiți de toate…
Un strop de cafea, pentru mare… Pentru marea albastră, însorită și înstelată,ce plutim și zburăm peste ape, peste lumea îndepărtată…Un strop de cafea, în care îmi regăsesc respirația, ascultând și simțind inima…Un strop de cafea, pentru noaptea înstelată de vise, ce plutesc cu ochii în cer și alerg după un răsărit de soare…Și ultimul strop de cafea ce mi-a rămas îl beau,pentru a mă simți pe mine… Acum, gust,trăiesc și mă bucur că sunt, în acest infinit nemăsurat un punct din univers…

Reclame

Era o dată o pereche ce cu pasiune se iubeau.Noaptea e atât de caldă….e lună plină.Dorințele purtate în inimă hrănite cu dragoste.O noapte plină de stele ce la dragoste te îmbie,nisipul fin îți mângâie tălpile,scoicile zâmbesc cu bucurie.Perechea îndrăgostită s-a întâlnit pe malul mării,se iubeau enorm de mult,tinerii se plimbau pe țărmul mării….Se țin ușor de mână.Privesc cu dragoste marea învolburată….este locul unde facuseră prima oara dragoste.Valurile înspumate se loveau ușor de tarm fredonând melodia dragostei.În dans de valuri dragostea îi cheama.Se dezbracă încet,adierea vântului le mângâie goliciunea, lipsită de rușine.O goliciune curată,pură,cu o dragoste adevărată.Se privesc cu dragoste în ochi, cu o dorință neascunsă,se înțeleg din priviri,prin atingeri,fară vorbe.Doar dragostea lor și marea.Intră în mare cu bucuria dragostei ce le vibrează trupurile.Un amestec de trupuri și apă, de săruturi umede ,pline de adorație și atingeri pline de pasiune.Marea îi învelește și îi cuprinde sărutându-le trupurile…Două suflete ce plâng și râd în focul pasiunii.Marea clocotește înspumată protejându-le iubirea cu stropi sărați. Îndrăgostiții fac dragoste cu marea,cu vlalurile,cu cerul,cu natura întreagă ating o fericire totală…

Întunericul sa lăsat,îmi pregătesc aripioarele de fluture pentru un zbor înalt la cer să cânt și să dansez printre stele ce strălucesc.Luna mă privește zâmbind,așteptându-mă să-i dau ocol în jurul ei, la o plimbare în lumea viselor.Zbor încet,să ajung la stele…O călătorie nebună printre vise și în universul stelar.Să cânt,în noapte și să dansez…să dansez precum fluturii în noapte….
Ascult liniștea tăcerii,privesc strălucirea stelelor care încet,încet încep să vibreze alături de mine în dansul fluturelui.M-am așezat o clipă pe o strălucitoare stea,sclipind albăstrui în lumina lunii.Dar încet din depărtare iată că apare un fluture auriu,în pași de dans lângă mine vine….oare e perechea mea în astă noapte? Simt în aer un dans al iubirii și un miros parfumat al viselor în noapte.Încet,lângă mine ai venit cu aripile fâlfâind cu privirea mă alintai,cu aripile mă îmbrațișai….De mână mai luat și zborul ne-am luat,și încet valsam dansul fluturilor în noapte.Ce bine ne simțeam,dansam și ne iubeam,stelele și luna ne zâmbea…Încet îmi canta la ureche îmi șoptea să ajungă la harpa inimii mele. Coardele harpei sunt gata,se deschid cântecul intră și ating coardele,lin melodia intră singură, de cele mai multe ori nu-ti dă veste.Însoțește cântarea altei harpe,făcută din coardele altei inimi…Mângâind duios coardele inimii și lăsând valul dulce al dragostei.Atingerea se topește in dorul ars de atata timp, curgem unul în altul și ne amețim… Mâinile în în roată ni le cuprindem… Roata își face un singur miez. O singură inimă … Vârtejul ce ne-a cuprins ne urcă spre trandafirii cerului. Trecând prin straturi de aer dulce și înmiresmat,ne soarbem din priviri…Știu că atunci când voi închide ochii poarta se va închide iar… Abia clipesc, cu ochii în ochii tăi. Și privim unul în altul, căutându-ne viețile trăite atâta timp…Privim iar unul în altul și tragem de marginea clipei. Marginea taie, timpul se răzvrâtește și-și pornește zorile… Mâinile strâng și pe ultima clipire a clipei ne strângem unul în altul. Unul poate curge mai usor si mai repde. Suflăm o data… o singură bataie de inima… Marginea clipei cade. Pe sub poarta ce se închide, săgeata se aruncă în miezul nopții și apar zorile și visul se destramă…

Zborul frunzelor

Vântul suflă tare,
Frunzele zboară-n depărtare.
De vânt sunt purtate,
Spre zări risipite.
În drumul lor ușor
Ele vorbesc în șoaptă.
Și pe vânt îl roagă să nu mai bată,
De pe crengi să nu mai cadă.
Copacilor le va fi dor
De îmbrăcămintea lor.
Vântul ascultare nu le dă
Și ele mai tare strigă.
Văzând că vântul nu încetează.
Frunzele se resemnează.
Îsi dă seama că rost nu are
Și ce a fost,a fost.
Toamna misiunea și-a încheiat,
Și mai departe au plecat
Frumusețe mare,
Un covor superb
Făcut din trupurile lor.

Toamnă,toamnă trebuie să pleci
Bate iarna la fereastră.
Trebuie să-i facem loc
Pe covorul arămiu.
Mă întind puțin și la cer privesc
Mâinile eu le întind,
Și cerul să-l cuprind
Caut raza soarelui.
Dar de nori e acoperit
Sufletul să-mi încălzească
În jurul meu e liniște și pace
Și tare mult îmi place

Vrei să jucăm cărți?Când seara se lasă și focul arde în sobă,dorul te apucă.Vino în jocul meu,pe covorul roșu din odaie așez cărțile de joc.Este jocul dragostei și cu tine îl voi juca.Împart egal carțile.Am dat prima cartea,pe ea scria o clipă dar tu ai pus carte și scria o zi și am pierdut. Așez pe covor o intrebare și tu ai pus tacerea și am caștigat o carte.Am pus pe covor adevărul ,dar tu ai barat cu minciuna și am caștigat o carte.Oftând din adâncul sufletului ,din strafundul inimii,am aruncat lângă tine o carte pe care scria TE IUBESC,dar tu nepăsător ai pus pe covor TE-AM IUBIT am pierdut.
În tăcere,tristă m-am ridicat de jos…și încet mă priveai,în liniște tu ai plecat și ma-i lăsat cu sufletul trist.
Pierdusem jocul,pierdusem Dragostea…

Visul meu

Seara eu aștept cu drag
Să vi în visul meu,
Să mă iubești mereu
Și cu dor în brațe să mă prinzi,
Să mă săruți cu foc
La ureche să-mi șoptești
Cât ți-a fost de dor
Și cît de mult mă iubesști.
Și încetișor,să mă alinți
Mâna să mi-o întinzi,
Să-mi zici că mă iubești
Și fără mine nu trăiești
E numai al meu vis,
Dar se va risipi când mă voi trezi.

Valsul nopții

Într-o noapte am visat
Pe aripile muzicii m-ai purtat,
Cu un vals minunat.
Tu,la dans m-ai invitat
În brate,ne-am luat
Și în pași de dans,ne-am îndreptat…
Pe scena nopții să dansăm
Stelele și luna ne zâmbea,
Dar noi valsul nopții dansam
Și cu iubire ne priveam,
Pe scenă când pășeam
Și încet spre cer zburam.
Spre îngeri ne apropiam,
Valsul nopții noi dansam.
În pași de dans încet pluteam
Îngerii din cer,ne zâmbea
Și împreună cu noi dansa.
Dar încet zorii se ivesc
Și dansul se sfârșește.
Visul încet se risipește.
Tu iubite ai plecat
Și cu visul m-ai lăsat,
Dar te aștept mereu.
În alt vis să dansăm din nou
Să ne privim în pași de vals….

Tabla de șah

Viata noastră nu e decât o tabla de sah,unde noi suntem pionii. Joc șah,eu joc cu negrele și cu albele e adversarul.Dar cine este acest adversar?Este destinul…Joacă mai bine decât mine și risc sa pierd partida,face rocada mică întotdeauna și nu riscă să îi atac regina prea usor.Destinul ne face de multe ori să mutăm înapoi,dar pionii,sunt neajutorați și merg doar înaite,eu ma pot considera pionul de pe tabla de șah și lupt împotriva destinului.Am țintă fixă și dacă nu sunt bine apara și dispar.Cu încordare privesc pătratele albe si negre,emoția și hipnotizarea provocată de cele două culori te fac uneori să muți greșit.Regreți,la fel ca în viată când greșești și nu mai poți să faci nimic,scuzele pe care ți le ceri sunt inutile,sunt fără conținut,la fel ca-n șah “piesă atinsă,piese mutate”.Vezi că ești atacat din toate părțile,iar tu nu poți să faci nimic,decât să ataci la rândul tau.Te doare cumplit să vezi că sfârșitul destinului tău se apropie și este gata să iasă de pe tabla de lemn. Destinul se apropie și simți vuietul în aer,îți ia și ultima piesă,ultimul sprijin…e…Șah…Mat!…totul e pierdut.Dar trebuie să ai tăria să învingi sau măcar să egalezi destinul.Luptă în viață și vei reuși nu te da doborâtă,luptă cu destinul.

Trandafirul alb

Alb trandafir frumos,
Floarea ce o iubesc pe lume.
Ce-mi dă viată să trăiesc…
Înger e numele tău.

Îmi esti unica iubire.
Singurul parfum în viață,
Aromă ce în suflet intră
Al inimii cântec alb.

În lumina serii strălucești,
Trandafir alb parfumat.
Ești dragostea pură…
Ce în aer risipești.