Zâmbesc în ceașca de cafea aburindă,
mă privesc în ea ca-ntr-o oglindă,
Sa văd că astăzi sunt senină
Și lumea să-mi apartină…

Să sorb din licoarea amăruie a cafelei
în dimineața albă cenușie,
Soarele toamnei să îmi zâmbească iar
Și tu să vii ușor prin gândurile mele.

Și caldă ceașca ușor golită
Pe alei de vis să mă trimită,
Iar aburii cafelei s-a înfierbântat
Sa ne îndemne iar la visat.