Archive for decembrie 5, 2010


În așteptarea lui Moș Nicolae

Mos Nicolae este cunoscut in Transilvania si sub numele de San’ Nicoara. Distanta de numai sase zile care separa Sant Andreiul de San’ Nicoara a favorizat o vie circulatie a motivelor si practicilor rituale.
Sant Andreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de violente in „Noaptea Strigoilor”. Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor.
Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de San’ Nicoara, personaj mitologic imaginat ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre Apus, pe unde incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miaza-noapte.
Mos Nicolae este o personificare, la varsta senectutii, a timpului imbatranit care a preluat din Calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sfantului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra), aparator al dreptei credinte in Iisus.In traditiile romanesti, Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miaza-noapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa Necuratul, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor.In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.
Mos Nicolae imparte astazi, asemenea lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5-6 decembrie.
Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. autor:Laura Moise

Reclame

EU m-am pregătit și aștept…darurile….
Ați fost cuminți anul acesta?Moș Nicolae vine pe la geam să vă vadă dacă ați fost cuminți,dacă nu o să primiți nuielușe.Decembrie vine cu sărbătoarea atât de așteptată de copii cât și de noi oamenii mari a Sfantului Nicolae. Câti dintre noi nu au așteptat și încă se mai așteaptă cu înfrigurare noaptea de 5- 6 decembrie pentru a se uita dacă Moșul a lăsat ceva în ghetuțele pregatite de seară? Eu așteptam,și încă aștept și acum.Bunul, Moşul Nicolae,
Lin soseşte în odaie,
Şi-n ghetuţele curate
Încep iute să se-arate:
Biscuiţi şi caramele.
Fructe dulci şi bombonele.
Şi mai pune moşu-ndată
Un baton de ciocolată.
Printre ghetele cuminţi,
Aşezate rând pe rând,
Moşul a lăsat, se ştie
O jordiţă aurie.
Sfinte Nicolae,
Scutur-a ta barbă,
Şi lasă să cadă
Pe pământ zăpadă.
Să ne aduci in traista
Să laşi în galoşi:
Iepuraşi de pluş,
Ursuleţi frumoşi,
Papusi minunate
Şi fructe uscate.
Noi, drept mulţumire,
Poezii vom spune
Şi cu glas duios
Noi îţi vom cânta
Un cântec frumos.
Pentru aceste daruri,
Noi ne bucurăm,
Anul care vine
Cuminţi te-aşteptăm.(poezie primită)

Mă trezesc din somn,spre terasă mă îndrept și privesc peisajul nopții ce îmi încântă privirea…trag aer în piept,un aer rece de decembrie.Și retrăiesc clipa iubirii trecute.Clipa iubirii pierdute…Era o noapte târzie de decembrie…O noapte friguroasă și înghețată,o noapte albă,cu un cer gri dar plin de stele. Stelele, singurele martore ale visului meu de iubire.Un vis neașteptat pe atât de intens.Încerc,de câteva zile,să pun pe hârtie orele pe care le-am trăit în aceea noapte,încerc să leg cuvintele și să reușesc să exprim întocmai intensitatea clipelor trăite.Dar nu reusesc…Parcă aceea noapte de iubire ar vrea să rămană așa, doar a mea.Sentimentele puternice n-au nevoie să fie descrise,explicate,întelese…Ele trebuie doar trăite,simțite.Străduințele mele sunt destul de nepotrivite și fără rost… și îmi las sufletul să vorbească,așa cum știe,așa cum poate… deși simt că e zadarnic pentru că,cuvintele nu vor reuși să cuprinda în ele nici măcar a mia parte din visul… unei nopți de iarnă.Visul meu….Un vis în care toate barierele dintre noi au căzut,toate zidurile s-au făcut nevăzute… un vis în care n-au mai existat deloc limite sau restricții raționale… toate făcând loc trăirilor sufletelor noastre,și a trupurilor. A trupurilor înlănțuite într-o îmbrățișare,atât de candidă, la început,din care nici unul dintre noi nu se mai putea desprinde.Un sărut pe obraz,unul pe gât,o atingere fină pe lobul urechii și n-a mai fost cale de întors. Buzele noastre se căutau flămânde.Degetele mâinilor se încrucișau într-o înlănțuire fierbinte.Căldura sufletelor era cea care ne ardea trupurile.Strâns lipite, tremurânde,în așteptarea clipei în care doi oameni devin doar unul. A fost momentul în care dorințele ucise,refulate, mai presus de orice rațiune,și-au găsit,în visul nostru,eliberarea…Împlinirea.Un vis trăit cu ochii larg deschisi,cu mâinile,cu buzele,cu fiecare părticică a corpului.Un vis în care atingerile lui m-au urcat la cer,la miile de stele care ne vegheau,stelele pe care le iubim amândoi atât de mult și-n noaptea noastră străluceau,dându-ne acordul lor și învăluindu-ne în praful de stele care transformă realitatea în fantastic…într-un dans nebun,în aroma de basm ce plutea în jurul nostru,n-au mai existat decât fiori reci pe șira spinării, cuvinte prea mult timp nespuse,sentimente înnăbușite prea mult,priviri sufocate de tandrețe.Cu ajutorul măinilor,să-mi întipăresc în minte și-n suflet fiecare trăsătură de-a lui,fiecare cută a pielii,forma ochilor,a buzelor,a mâinilor… îi sorbeam cu nesaț fiecare vorbă pentru că vroiam să-i învat fiecare inflexiune a vocii,să-mi rămână adânc întipărit în memorie fiecare cuvânt pe care mi-l spunea, fiecare sărut,fiecare atingere,fiecare fior… trăgeam puternic aer în piept pentru că mirosul amețitor al pielii lui să-mi pătrundă până-n suflet,să mi se împregneze în piele,în pori… era ca și cum trăiam ultima clipă a vieții mele și trebuia sa fie aceea clipă,unică.Clipa eternității trăirilor noastre.Dar visul va rămâne doar al meu ,un vis în sufletul meu…tu ai plecat,iubirea s-a destrămat,eu cu un vis frumos am rămas ce în suflet mi-a rămas.Visul unei nopții de iarnă…