Archive for decembrie 9, 2010


O dimineață a mea…

Bună dimineața soare,încerci printre norii cenușii să ne zâmbești.O dimineață frumoasă cu un cer cenușiu… Amețeala  dimineții  mă strânge în brațe și mă dezmiardă cu o rază de soare.O  dimineață însorită, în preajma  mea se vede un oraș amorțit.Pe fereastră eu privesc,văd oameni grăbiți cu priviri fixe de parcă ar fi roboți,îndreptându-se către destinații numai de ei știuți.Observ pe chipurile lor figuri aspre, reci, grimase puternice dar nici o față senină.Dar eu îmi fac dimineața asta cum mi-o doresc și nimic nu mă face să nu zâmbesc.Nu îmi place să fiu teleghidată,ci îmi place să privesc în jur să zâmbesc,să am fața senină….îmi place să iubesc tot ce mă înconjoară….Și totuși trebuie să zămbim,viața este scurtă și trebuie trăită din plin cu zâmbete și veselie…Vă urez să aveți o Dimineață cât mai plăcută și nu uitați să zâmbiți.

Reclame

 Florile  sunt simple și totuși pentru unii atât de complexe. Atât de simplă e lumea asta și totuși mult o complicăm. Catâ “simplitate complexă” ne înconjoară.
O pură simplitate e definiția perfectului pentru mine. Aleg să fiu simplă, nu complexă, dar misterioasă. Aleg să am o simplitate aparte, nu una obisnuită.Totul de langă mine să fie simplu, frumos, misterios….
Precum un răsărit de soare, ca un apus, ca un val atât de frumoase. Simple…. Ca un cuvânt “dulce” rostit într-un moment magic. Mi-aș dori să nu existe complexitatea pentru nimeni, altfel orice lucru ar fi mai frumos.

 În iluziile vieții noastre visele se împletesc. Călătorim spre creațiile lumii fantastice.Ne desprindem de tot ceea ce este pâmântesc…Ne reliefăm  într-un tablou al vietii, pe care încercăm sa-l impregnăm în sufletul fiecarui pământean. Visele rătăcitoare se contopesc cu iluziile destrămate. Zburăm precum fluturii pudrați de candoare…
Ne contopim într-un lichid albastru și descoperim starea de calm, de liniște cu care ne și individualizăm. Pătrundem într-o altă emisferă, zărim îndeplinirea viselor pe care, asemeni oricărui pământean, le-am pecetluit în crengătura minții noastre.Timpul trece uneori fără a se realiza viteza,cu ușoare momente de agitație. Mă scufund în gânduri.E direct legat de distanțe, viteze,momente, trăiri. Am ajuns să măsurăm timpii atât de precis, dar nu putem explica clar de ce trec atat de repede momentele ce ne ofera maxime trairi și atât de greu și apasator Mă întrebam într-un moment mai zilele trecute dacă aș putea să controlez trecerea timpului ce aș face prima oara? Utopic vorbind și fără a fi în posesia unei asemenea puteri, aș face un milion de lucruri.  Aș vorbi despre,toate, aș analiza și aș răstâlmăci. Aș putea  să calculez și să întorc toate variantele.Cred că dacă printr-o minune aș opri timpul în loc, nimic din toatea astea nu aș putea să le fac. Cât de mult contează curgerea timpului în exteriorizarea reactiilor? Dar nu îmi doresc să opresc timpul în loc …ar însemna ca visele mele să fie oprite,nu aș mai putea călătorii în lumea ireală….Voi vă doriți să opriți timpul în loc? (aceasta am primit-o prin mail)

Ai apărut,ca o rază în vița mea,
Inima tu mi-o înseninezi.
Și sufletul îmi alini cu al tău cântec,
De  dor,iubirea eternă….
Iubirea nu moare niciodată,
 Dacă moare,atunci nu a fost iubire.
Cu ochii înlăcrimați privești
 Dor și amintire te leagă
Iubirea nu apune niciodată.
Veșnică în tine este,
De te părăsește vreodată
Iubirea  mereu revine.
E  un ocean,în care te scufunzi
Și  adâncul ei e nemurire.
Cu  ochii ei profunzi privești,
Și vei știi  că asta e iubire.
Iubirea  aduce în om divinitate.
 Că revine tot mereu.
Suferință e de multe ori,
Dar iubirea nu apune niciodată.

Soarele a răsărit
Cerul e senin,
O  floare e dragostea
Ce frumos miros are.
E ca o rază de soare,
În inima mea.
Tu esti soarele meu,
 Luna ta sunt eu,
Zi și noapte… 
Tu imi esti aproape,
 Bine îmi este
Când cu mine ești.