În iluziile vieții noastre visele se împletesc. Călătorim spre creațiile lumii fantastice.Ne desprindem de tot ceea ce este pâmântesc…Ne reliefăm  într-un tablou al vietii, pe care încercăm sa-l impregnăm în sufletul fiecarui pământean. Visele rătăcitoare se contopesc cu iluziile destrămate. Zburăm precum fluturii pudrați de candoare…
Ne contopim într-un lichid albastru și descoperim starea de calm, de liniște cu care ne și individualizăm. Pătrundem într-o altă emisferă, zărim îndeplinirea viselor pe care, asemeni oricărui pământean, le-am pecetluit în crengătura minții noastre.Timpul trece uneori fără a se realiza viteza,cu ușoare momente de agitație. Mă scufund în gânduri.E direct legat de distanțe, viteze,momente, trăiri. Am ajuns să măsurăm timpii atât de precis, dar nu putem explica clar de ce trec atat de repede momentele ce ne ofera maxime trairi și atât de greu și apasator Mă întrebam într-un moment mai zilele trecute dacă aș putea să controlez trecerea timpului ce aș face prima oara? Utopic vorbind și fără a fi în posesia unei asemenea puteri, aș face un milion de lucruri.  Aș vorbi despre,toate, aș analiza și aș răstâlmăci. Aș putea  să calculez și să întorc toate variantele.Cred că dacă printr-o minune aș opri timpul în loc, nimic din toatea astea nu aș putea să le fac. Cât de mult contează curgerea timpului în exteriorizarea reactiilor? Dar nu îmi doresc să opresc timpul în loc …ar însemna ca visele mele să fie oprite,nu aș mai putea călătorii în lumea ireală….Voi vă doriți să opriți timpul în loc? (aceasta am primit-o prin mail)