Archive for decembrie 12, 2010


Decembrie – luna bucuriei

Luna decembrie, pentru fiecare dintre noi este o luna plina de bucurii mai ales datorita incarcaturii sale spirituale intense. Decembrie cea mai frumoasa luna a anului, luna cadourilor, a colindelor si a vinului fiert, luna zambetelor si probabil luna in care visam cu ochii deschisi mai mult decat o facem in tot restul anului. Fie ca suntem in diferite zone ale globului si unii au parte de zapada iar altii de soare torid, Decembrie este in mod sigur luna ce aduce caldura in suflet si reuseste sa ne aduca un suras indiferent de starea nostra de spirit.
Pregatirile au inceput si deja orasele se imbraca in decoratii de sarbatoare. Luminitele isi iau locul facand sfat care si cum sa lumineze mai frumos si in culori cat mai vii iar brazii asteapta sa fie impodobiti cu ghirlande si globuri. Magazinele se umplu de freamat in asteptarea doritorilor de cadouri iar copii isi pregatesc colindele, casele intra in curatenia de dinaintea sarbatorilor iar toata lumea se schimba in asteptarea Craciunului.
Freamat se aude si de la Polul Nord unde Mos Craciun isi citeste scrisorile primite in tot timpul anului, verificand cumintenia fiecaruia dintre noi si pregatindu-ne cadourile. Ajutoarele Mosului intra in verva umplerii sacului cu cadouri, a pregatirii saniei si tuturor celor necesare pentru cea mai lunga calatorie a anului in cea mai frumoasa noapte. Doamna Craciun spala costumul lui Craciun si il mai peticeste pe ici pe colo pentru ca Mosul sa aiba din nou cea mai frumoasa tinuita din toate timpurile. Renii la randul lor isi ingrijesc cornitele si isi reiau antrenamentele pentru a pierde din burtile facute peste an si isi asteapta cu bucurie hamurile cu zurgalai.

Reclame

Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit.
Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.
Mos Craciun este mosul batran, rotofei, cu o barba alba mare, imbracat intr-o haina rosie si care duce in spate un sac mare de cadouri. Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost.
Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Afland Craciun, acesta isi pedepseste sotia. Dar Maica Domnului printr-o minune o ajuta pe Craciuneasa sa scape de pedeapsa sotului ei. Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel „primul crestin”. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate. Sarbatoarea sfanta a Craciunului, cu mireasma-i de cetina de brad este incarcata de traditii si simboluri din cele mai diverse in intreaga lume.
Alimentat de : http://www.apropo.ro

Unul dintre simbolurile sarbatorilor de iarna este bradul care se impodobeste in ajun de Craciun. Dar de-a lungul timpului, si in diverse zone ale lumii, bradul este mai mult de atat.
Un vechi simbol – Cu sute de ani in urma, existau persoane care credeau in magia copacilor care erau in permanenta verzi. Chiar si iarna, cand toti ceilalti copaci si plante erau maronii si golase, brazii se mentineau puternici si verzi. Oamenii au vazut in brazi simbolul vietii si un semn sigur ca soarele si primavara se vor reintoarce curand.
Bradul modern
Cand a ajuns bradul de Craciun inauntru? Legenda spune ca traditia a fost inceputa de Martin Luther in Germania. Acesta a fost un calugar si reformator al bisericii, care a trait din 1483 pana in 1546. Potrivit legendei, Luther se intorcea acasa intr-o seara de iarna, cand a vazut stelele stralucind printre ramurile brazilor.
Luther a fost impresionat de priveliste si cand a ajuns acasa a fost foarte nerabdator sa povesteasca si familiei despre ce vazuse. Pentru a-i ajuta sa inteleaga, el a mers in padure si a taiat un bradut. L-a adus in casa si l-a decorat cu lumanari, care reprezentau stelele pe care le vazuse. Obiceiul s-a raspandit in Germania si de aici, in toata lumea.
In Anglia, bradul de Craciun a aparut pentru prima data atunci cand regina Victoria s-a casatorit cu printul Albert, care era neamt. In 1841, Albert a aranjat un brad de Craciun la castelul Windsor, in apropierea Londrei, pentru a-i aminti de tinuturile natale.
Obiceiul bradului de Craciun a fost adus in Statele Unite atat de persoane din Anglia, cat si de imigrantii germani sositi in anii 1800. Oricare ar fi originile acestuia, bradul de Craciun este un simbol minunat pentru oricine sarbatoreste Craciunul.
Legenda primului brad de Craciun In noaptea nasterii Mantuitorului, toate creaturile vii, flora si fauna, au venit la Bethlehem cu daruri. Maslinul a adus fructele sale. Dar micul brad nu avea nici un cadou si era atat de obosit incat nu a putut sa tina piept copacilor mai mari care l-au impins in spate si l-au ascuns vederii.
Dar atunci, unui inger din apropiere i s-a facut mila si a comandat unui manunchi de stele sa vina se aseze pe ramurile delicate ale bradutului. Cand pruncul Iisus a vazut frumosul bradut luminat, a zambit si l-a binecuvantat, declarand ca din acel moment brazii o sa fie impodobiti cu lumini, in perioada Craciunului, pentru a fi pe placul copiilor.
In Romania…Din vremuri stravechi si romanii, in perioada Craciunului, aduc in casele lor un brad, pe care il impodobesc cu cele mai frumoase ornamente.Aceasta este o sarbatoare a luminii, a sperantei si a miracolelor, iar bradul de Craciun este unul din primele gesturi pe care le facem, pentru a demonstra ca ne incredem in Craciun. Majoritatea dintre noi impodobim bradul in Ajunul Craciunului, cand toata familia este prezenta si mirosul de bucate gustoase ne incanta simturile. Odata bradul impodobit, Mos Craciun poate veni pentru a lasa cadourile, pe care, adulti si copii, le asteptam cu totii cu nerabdare.
Alimentat de: http://www.medicina-naturista.ro/

Crăciunul este o sărbătoare a luminii, un exerciţiu al bucuriei, pentru că totul e curat în jur. Sărbătorile de iarnă aduc în sufletul fiecărui creştin nu doar un strop de bucurie, de speranţă, ci ele inundă sufletele de fericire.
Toate ţările Europei serbează Crăciunul şi Anul Nou, dar fiecare în felul ei, cu tradiţiile specifice: austriecii şi nemţii aprind câte o lumânare în fiecare duminică a lunii ce precede sărbătorile, elveţienii întâmpină aceste sărbători costumaţi, finlandezii nu cinează până nu hrănesc păsările şi nu vizitează mormintele apropiaţilor, danezii plantează un brad în faţa casei, reprezentând triumful naturii asupra iernii, spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri la miezul nopţii, pentru a avea 12 luni fericite în anul care vine, maltezii cultivă mei pentru a simula barba lui Moş Crăciun, copiii englezi compun scrisori şi apoi le aruncă în foc – se zice că dacă un spiriduş le va scoate din foc, dorinţa copiilor va fi îndeplinită, scoţienii aprind suluri de smoală şi le lasă să ardă – astfel anul vechi pleacă şi celui nou îi este permis să vină, slovenii îşi decorează casa cu ramuri de copac şi coroane de mărăcini, ca să le aducă noroc, cehii sparg patru nuci fără să le fărâmiţeze miezul pentru a avea o sănătate de fier, letonii se plimbă pe străzi cu măşti de animale pentru a speria spiritele rele, grecii iau masa de Crăciun după 40 de zile de post, unii preferând doar câteva rodii şi miere, iar ungurii îşi împodobesc bradul cu mere şi nuci pentru a avea o recoltă abundentă în anul ce va urma.
În toată lumea, semnificaţia sărbătorilor de iarnă este aceeaşi: credinţă şi bucurie.
Toate aceste ţări îşi respectă sărbătorile tradiţionale, dar totuşi, nimic nu se compară cu sărbătorile noastre, din România… sunt adevărate comori ale sufletului. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte şi-n inimă, zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat, umblatul cu capra, cu pluguşorul şi cu sorcova, colindând pentru sănătate, fericire, prosperitate şi împlinirea dorinţelor în noul an, clinchetele de clopoţei, mirosul proaspăt de brad, dar şi de cozonaci, nerăbdarea aşteptării darurilor sub pomul de iarnă, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, linişte sufletească şi iubire.
Sărbătorile de iarnă sunt sărbătorile familiei – este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii şi nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţă că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, vor avea un an mai bun, mai bogat.
Moş Crăciun există în sufletele noastre… pentru că o părticică din sufletul nostru va aparţine copilăriei veşnic… nimeni nu l-a văzut pe Moş Crăciun… însă este bine să crezi în ceva BUN… Când facem bradul ne simţim mici şi fără griji, un copil, un adolescent, un tânăr, un bunic sunt toţi împreună şi fiecare e singur cu visele lui, căci viaţa e o ştafetă a vârstelor – Crăciunul este ceea ce ne rămâne când totul din jur se schimbă.
… Şi dacă ţi-e cald în suflet, dacă inima-ţi zburdă, dacă râzi, dacă serile reci îţi mângâie obrajii cu nea, dacă te simţi fericit, înseamnă că e CRĂCIUNUL…
Alimentat de: http://palavre.expressforum.org

Miros de scortisoara, nuci prajite, cozonac, portocale si mere coapte, un brad sub care gasim cadouri in dimineata zilei de 25 decembrie, lasate de Mos Craciun! Nicio sarbatoare nu are stralucirea si bucuria Craciunului, a carui vraja este greu de explicat.
Decembrie este luna Craciunului, sarbatoarea nasterii lui Iisus, a carei semnificatie crestina este adesea umbrita de cea comerciala. Craciunul echivaleaza astazi cu belsugul, prin risipa de bani dati pentru cadouri si bucate alese, uitand insa de cei saraci, de copiii orfani, de batrani, de necuvantatoare.
Valoarea spirituală a Crăciunului este singura care contează în aceste zile. Crăciunul este, de fapt, şi aşa ar trebui să rămână, o stare de spirit. În copilărie oamenii o simt cu tot sufletul, apoi pierd câte ceva din ea, iar unii chiar nu mai sunt în stare să o regăsească niciodată. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergătoare marii sărbători creştine trebuiesc trăite în suflet, nu numai pe faţa, la vedere. Simţite astfel, aceste trăiri nobile fac ca spiritul Crăciunului să intre cu adevărat în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Crăciunului îl reprezintă bucuria sufletească pe care ne-o aduce naşterea Domnului, pacea din inimă, puterea de a ierta, de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur.
Alimentat de http://www.jurnale.ro/

Afară e frig e vânt,fulguie uşor.E o dimineată mohorâtă.Deschid larg fereastra să inspir aerul îmbălsămat de mare.Mă revigorează mai mult ca orice…Am în faţă o cafea aromată care mă aşteaptă cuminte s-o sorb. Nu am să o dezamăgesc, pentru că îmi învăluie cuvintele şi mi le parfumează…îmi pare rău că nu-i pot savura savoarea, pentru că o cafea e mai buna cu prietenii să o bei….M-am trezit de dimineaţă.Am început să scriu ceva,îmi prieşte liniştea,aceea stare de trezire la viaţă…constat că sunt destui care fac asta.Aromele cafelelor noastre se pare că se întâlnesc în aburii dimineţii…..Să aveţi poftă la cafea şi priviţi prin aburii cafelei…

Este seară şi cafeaua este fierbinte…aburii dansează pe melodiile cu miros de sărbători…afară e frig, iar îndrăgostiţii se îmbrăţişează puternic,simţind frigul de afara adus de vântul rece…e iarnă…mă uit pierdută pe geam, căutând parcă pe cineva, ceasul arată ora 8…cand au trecut timpul aşa repede?…sorb din cafeaua caldă…oare m-ai uitat?…O intrebare stupidă dupa atâta timp…nu mă încearcă nici un alt sentiment decât curiozitatea….câteodată merg pe stradă şi-ţi văd chipul…simt cum pulsul îmi creşte…nu eşti şi mă liniştesc…daca te-aş întâlni acum te-aş întreba de ce?probabil te-ai gândi că de ce s-a terminat dar nu…de ce tocmai eu?…pentru că am spus cu voce tare că nu am nevoie de nimeni alături?sau te-ai gândit tu că mi-e prea bine asa?…că putină amărăciune n-ar strica….mă uit in cafea, poate îmi văd viitorul…daca ne vom reîntâlni cum vom reactiona?…..îmi întorc privirea înapoi spre geam…e o lume acolo pe care n-o cunosc…mă ridic şi plec. ar cam fi timpul să ies din ceaţă , să cunosc tainele ce mi-au fost ascunse… Şi sărbătorile vin cu paşi grăbiţi,cu colinde….Un brad frumos împodobit şi pe Moş Crăciun să-l aşteptăm…Trebuie să fim mai buni,să iubim tot ce ne înconjoară,să iertăm….hmmmm se simte aroma sărbătorilor de iarnă….