La inceput trupurile si sufletele lor au fost legate.. perfectiunea uniunii lor a maniat zeii si lumina. In intuneric au fost despartiti si aruncati inapoi in lumea in care nu mai puteau fi fericiti. Toata viata ei incearca sa refaca sacrul uniunii, sa se regaseasca, sa umple golul, dar blestemati, ei au baut din apele uitarii. Nefiind in stare sa recunoasca chipul drag, ei cauta… cauta sa renasca androginul…Intr-o zi a aparut in viata lui … asa cum isi imaginase de multe ori .. Cea care a dat viata trairilor care i-au fost straine, dar pe care le visase.
„Joc de ingeri….” de o puritate ireala….
Ea reprezenta jocul cunoasterii. Ochii ei il vedeau asa cum ii era scris sa fie in adancul sufletului.. Cum incerca sa fie.. Cum spera sa fie cunoscut. Cunoasterea ei insemna cunoasterea eului sau si lui i se parea ca o cunostea deja.. cum se cunostea pe el. Si i se parea ca a mai intalnit-o…. poate intr-o alta lume.. „Trebuie sa fi uitat”
Pleci si cu tine apare o noua intrebare:de ce..?Cum poti sa atingi limita si sa nu spargi globul?Oare ce vezi dincolo..As vrea sa poti vorbi cu mine,taine supreme se ascund,dar tu poti sa mi le arati.De-as putea zbura cu tine monstru cu aripi.Alina-mi curiozitatea si raspunde-mi..offf de ce nu poti?Acolo e eternitatea?Adu-mi macar o raza de soare inchisa in cutia timpului,adu-mi in dar cunostiintza,dar nu o face sa dispara.Tu zbori si eu raman aici cu dorintza de a ma inaltza cu tine.Sunt doar un om,o muritoare?Totusi insemn ceva?..de ce ma tot intreb.Tacerea ta ma strapunge,sangerez si nu pot intelege.Iti place?As vrea sa simti,ce simt si eu..Continui sa ma intreb ce se afla acolo sus,dincolo de cer,de nori,de timp,de spatiu,de etern..Probabil tu..monstrule cu aripi intoarce-te si priveste spre mine.Fii muritor si tu..Ce naiva sunt.Ai renuntza la tot pentru mine?Mi-ai da sansa sa iti arat lumea cruda in care traiesc?Cum poti sa ma transformi acum in nestiintza?Si iar te intreb..iti place?
Ce inseamna pentru tine fiintza umana?Un simplu gest,o simpla privire,un banal care se complica traind dincolo de aparentze.Ochii tai ating limita dintre real-ireal,eternitate-moarte.Tu si eu suntem intregul binecuvantat de sufletele cerului.Totul unitar pe care sunetele ingeriilor il contempleaza intr-o alta viata.Exista ratiunea sau subconstientul meu e marea?Ma inec in propria suferintza,
Sunt victima timpului,un om simplu,un suflet pierdut in coincidentze simbolice.Sa fii oare un nemuritor si eu o simpla stea,ce in intuneric va atinge haoticul infern?Ma luminezi acum pentru ca tu esti visul meu:esti viata de apoi.Oftez cautand linistea in bratzele necunoscutului.Cine esti tu oare si de ce apari?De ce ma regasesc in tine,dar ma simt atat de mica?Tu esti acolo,eu aici.Offf suflet pribeag si tu cauti odihna?Ma mint ca o ai crezand ca stiu totul. Naivitate…copilarie… joc….Arata-mi calea,vreau sa iti dau totul.O spirit al suferintzei,de ce zbori iar?Ce e acolo,spune-mi..voi contura prin ochii tai elixirul tineretii fara batranete si il voi da sufletul meu.

Rasare . Nu vreau lumina..oooo..nu, de ce?..e prea drevreme…si iar si iar si iar…. m-am stins in nestiintza si in intrebari,cautand raspunsuri spre lumea de apoi