Gânduri…gânduri,mă uit pe geam,e linişte.O noapte neagră şi tristă.Când plouă,când ninge nici cerul nu ştie ce îşi doreşte.Privesc pe geam, în faţa mea pâlpâie o lumină… O floare rătăcită suspină Nu are lumina,sub atata cer de mare si gri.Gândeam a greşit adresa,a nimerit în ianuarie şi nu mai ştie drumul înapoi spre casă. Între atâta frig când ploua,când ninge.O floare mică,rozalie,cu petale mici trifoi de verde palid,stă ascunsă.Stă ascunsă şi aşteaptă.Azi e ofilita.Dar cuminte aşteaptă primăvara să revină la viaţă.A început deodată ploaia… Mintea mea aleargă liberă printre gânduri.E o noapte fără stele,o noapte în care bate ploaia în ferestre şi udă până la piele gândurile nedormite…Noapte de ianuarie,rece, ameţită de vânt şi predispusă la destăinuiri în faţa unui vin fiert.Cafeaua aşterne zaţ peste ziua de ieri intrată în amintire,iar picăturile ploii fac în ciudă anotimpului,ca şi cum ar vrea să transmită că dacă totul este pe dos atunci de ce ne-am mai mira că plouă mocăneşte în plină lună de iarnă?!Pluteşte în aer mirosul planurilor făcute şi arse degrabă în cuptorul minţii,acolo unde aruncăm de fiecare dată gânduri renegate făcute sul,iar vinul fiert în care plutesc felii mari de măr alunecă în interiorul fiinţei, încălzind sufletul şi îmbătându-l prin fiecare picătură sorbită, plimbată pe limbă, savurată şi înghiţită cu un oftat de satisfacţie bahică…Noapte cu ploaie în ianuarie.Picături prelinse pe geam desenează constant o hartă a ploii, iar dacă ai curiozitatea să urmăreşti cu degetul traseele efemere poţi atinge o nouă dimensiune –un univers al diluviilor veşnice.

Anunțuri