Ce frumos este când eşti înconjurată de zâmbete…Erau zâmbete sfioase înaripate ce aleargă printre norii albaştri şi pufoşi.Zâmbete mici şi coloraţi a unor fluturaşi.Te face să zâmbeşti o dată cu acele fiinţe dragi ce te înconjoară….Odată cu acele zâmbete te cuprinde o căldură molatică.Căldura molatica,duioasă ce ne cuprinde din toate părtile.O simţi? Dacă întind mâna s-o ating,îi pot simţi vibraţia.Îmi pătrunde prin pori şi ajunge încet,dar sigur,în suflet,unde se dezlănţuie,se împrăştie,se transformă.Nu pot descrie senzaţia ce mi-o confera.E bunătate,seninătate,fericire,blândeţe,înţelepciune,profunzime,emoţie,fiori,inspiraţie,dorinţa,siguranţa,puritate,visare şi mii de alte atribute adunate perfect într-un singur buchet.Asta se datorează zâmbetelor ce ne înconjoară cu atâta căldură… Spune-mi ce este,ce se întâmplă cu atmosfera,cu mine,cu simţurile mele?Spune-mi de ce sufletul vrea să se înalţe asemenea unui fluturaş,să se dezlănţuie într-un dans suav ,strâns lipit de al tau?  Zâmbeşti….zâmbesc…zâmbim…Este iubirea….iubirea trebuie păstrată.Trebuie să o păstrăm intactă,nu trebuie risipită!