Archive for februarie, 2011


Tu!Femeie

TU!Eşti o femeie plină de iubire
Ce din cer ne priveşti,
Şi încerci să ne oglindeşti
Să dai şansă vieţii.
Ochii tăi îţi sunt umbriţi,
De a ta tristeţe.
Şi totuşi ne priveşti
Pe noi ne încurajezi
Ne zâmbeşti femeie…
Cu chip de înger
Eşti cerul fără margini,
Dar uneori şi norii vin
Cu glasul tău duios,
Prin mii de graiuri sfinte.
Tu!Femeie din cerul azuriu
Cu al tău suflet plin de dor,
Dă norii la o parte
Şi coboară printre noi.

Reclame

Lacrimi am cules
Din lacrima durerii,
Ce pe obraz,lin alunecă
Pe buzele-mi tăcute..
Ce tristeţea se zăreşte
Şi în schimb eu ce primesc?
Lacrimi şi durere
Dulce lacrimă amară…
Ajută-mă să zâmbesc
O..Tu! Doamne
Şterge-mi lacrima
Să supravieţuiesc
În în această lume crudă
Pierdută fără să zâmbesc
Aştept zâmbetul de altădată…

 

Sunt o picătură de ploaie,
Aruncată în vâltoarea vieţii.
Din ochi picătura se prelinge
O picătură ca un picur de ploaie..
În drumul meu anevoios să trec.
Violent eu mă lovesc de pământ,
Trist dar dureros și rămân la fel.
Lacrimă din picătură de ploaie,
Ce în durere se transformă
Formând valuri din stropi mari
În stropi mici ei se unesc
În pământ se topesc…

Dor de mamă

În pridvorul casei sale,
Ofemeie cu ochi blânzi.
Cu părul nins de vreme
Stătea tristă,îngândurată.
După al său fiu cu dor…
Din fuior torcea încet
Cu ochii-nlăcrimaţi,
Ce feciorul îşi jelea.
Ce nu s-a mai întors,
Un suflet trist de mamă.
Cu durere ea ofta…
Din priviri lacrimi amare,
Pe obraz i se scurgea.
Ce o poză măicuţa privea,
Şi duios îi vorbea.
Răni în suflet avea,
În aşteptarea fiului iubit.

Iată un pic de soare,
Dintre norii cenuşii.
Un zâmbet de primăvară
El ne va oferii…
Cu gânduri bune şi senine
Soarele ne va încălzi,
Cu ale sale raze de lumină.
Peste chip el ne alină

Primăvară…primăvară
Bine ai sosit
Cu alai de floricele
Ce pe câmp ai înflorit.
Răsar fluturi vii în zbor..
Jucăuşi dansează în zbor,
La mirosul florilor.
Mare veselie pe câmpie
Păsărele pe cer ciripesc
Şi în horă o pornesc.
Primăvară…primăvară!

Corbul

Un corb într-un copac din aripi fâlfâia
Şi în linişte aştepta ploaia de sânge
Şi deodată apar fraţi şi surate
Vin de la o cetate,şi cerul sa-nnegrit
O cetate negră cu trupuri fără ochi
Luna plina răsare,o mamă trece pe cărare
Fiul rănit şi-l priveşte întors de la război
Sângele-i spală cu noroi împroşcat de răni
Ce inima-i pulsează de dor şi de nevoi…
Urlă suflete cuprinse-n gemete
Şi rugăciunile noastre în neant se pierd.

Fericirea….

Cununi de zâmbete ţi-aş oferii…
Cu flori ţi-aş presăra iubirea ta,
Cu aromă din petale te-aş săruta…
Să fiu roua ta în dimineţi senine.
Spre cer de fericire aş zbura…
Să simt îmbrăţişarea ta,
Sărutul tău diafan să-ţi fur.
Să fiu o boare de zefir,
Cu tine eu aş vrea să fiu.
Tăcută eu aştept acum…
Fericiţi noi iubirea să ne clădim. 

Sunt o şoaptă scufundată în marea agitată
Aş vrea să fiu raza ta de soare să aprind iubirea,
Un  cântec al inimii tale  să te alint
Să aştern iubirea mea peste inima ta…
Să tremuri la atingerea pielii mele
Cu o voce stinsă să te învelesc în şoapte de dor
Să fiu flacăra ascunsă în sufletul tău,
Să vibrezi de dorinţa iubirii…
Să ne contopim în noapte şi să ne iubim…

Eşti iubirea mea din mine
Eşti parfumul florilor de primăvară
Eşti roua sufletului meu
Eşti adierea vântului din gând
Eşti şoaptele ce-mi cântă la ureche
Eşti aerul ce-l respir în mine…
Eşti tot ce simt eu pentru tine
Eşti primăvara mea …