O dimineaţă rece…..Vântul bate cu putere,îmi deschide larg fereastra…Mă dau jos din pat îndreptându-mă spre fereastră.Un aer rece mă lovi în faţă.Plouă…E ceaţă.Sunt un suflet rătăcind prin biblioteca vieţii prin poveştile ei,să mă plimb în privirea naturii.Amintirile mă copleşesc…Privesc prin picăturile de ploaie.Mi-e teamă să lupt cu mine.Să-mi pedepsesc propiile gânduri.Drumurile noastre s-au despărţit încă de la ultima ploaie născută din parfum de vis.Stropii de ploaie şi-a pierdut amorul dulce cândva….Gândurile şi amintirile mă topesc….Plouă peste sufletul meu…lacrimi de durere îmi curg….lacrimi îngheţate şi fiecare lacrimă este cuvânt îzvorând din amintire,sărut rătăcit din gânduri.Se opresc îngheţate pe obraz,se topesc încet pe buze..Buze ce au zâmbit cândva.Fiecare lacrimă este o literă,o amintire a unui vechi cuvânt uitat „Te iubesc”.Mă privesc în oglindă,te văd pe tine mângâindu-mi obrazul fierbinte de dor,văd amintiri stinse,simt cel dintâi sărut din ardoare şi ultimul tot pe obrazul blând….Am nevoie de o zi în care să iau trenul vieţii şi de o noapte în care să dirijez stelele în acorduri de vioară.Ai fost pentru mine o muză,sufletul meu te-a răpit,te-a iubit,te-a părăsit pentru a nu te răni.Vino să stingem împreună visul „Speranţa moare ultima”.Cu gândul plin de dor îmi fac bagajul să fug în trenul vieţii…În bagaj mi-am aşezat cu grijă:amintiri,sentimente,trăiri,râsete,plânsete,suferinţe,dragoste,speranţă,reuşite şi eşecuri…Mă indrept spre peronul gării unde trenul vieţii vine şi pleacă…Nu mă pot hotărâ să mă urc în el.Ceaţa a pus stăpânire peste peronul singuratic.În mijlocul câmpului şuierând a speranţe năruite se află gara mea….Privind în zare apar doi tineri înlănţuiţi.Ea îl priveşte cu atâta dragoste…El îi mângâie părul cu drag.Se sorb din priviri par a se contopi într-o singură persoană.Soarele încearcă în zadar să străpungă ceaţa…Să ajungă la mine să mă încălzească.Trenul opreşte în gară…nu am putere….să urc…Vreau să mai stau până se ridică ceaţa….Mi-e frig,ploaia îmi mângâie obrajii îngheţaţi.Mi-e dor de atingerea ta…de îmbrăţişarea ta….Pleacă trenul,lăsând în urmă dâra de fum…împreună cu dorinţa mea de a fugi…