Aştept un zâmbet să răsară din sufletul meu…Norii se adună peste sufletul meu…Lacrimile sunt ca picăturile de ploaie,ce cad  cu repeziciune peste sufletul cenuşiu.Un suflet trist aşteaptă să fie purtat de picăturile prietenoase…O mulţime de gânduri se înghesuie la ieşirea din minte… căldura unei îmbrăţişări…fiorii unui sărut…emoţiile încercării,un zâmbet…Un suflet trist, frânt…speranţe năruiteamintiri urâte sau frumoase care,reprezinta VIAŢA. Sentimentele sunt amestecate cu furie pentru neputinţa de a  face mai mult, dorinţa de a evada din propria viaţă,dragostea pentru lucrurile frumoase,iubirea,dragostea.Multe speranţe înghesuite într-un singur suflet…Aştept un zâmbet să uit ce înseamnă,suferinţa,speranţele deşarte,să uit că pot uita…Aş vrea o dată cu ploaia să mă ridic să continuu…Să caut acel zâmbet..Să nu mă las atinsă de nimic,s fiu o picatura ă neinsemnată într-un ocean de zambete…Simt cum norii se împrăştie şi lasă loc să pătrundă lumina in sufletul meu care stă ghemuit de propiile trăiri şi este în aşteptarea unui zambet prietenos…De dor zâmbetul meu se transformă într-o picătură sălbatică din raze de rouă.Amintirile uitate cândva într-o noapte cu parfum de amor îmi dă fiori.Dintr-o privire ţi-am răpit un sărut şi în al meu suflet te-am rătăcit de dor…Simţirile se destramă într-o voce neclară în care tu nu vei şti niciodată..Mă confund o dată cu zorile fără destin.Vom rămâne doar un vis…Un vis uitat în noapte când ne priveam blând la lumina ghioceilor,apăraţi de flacăra sufletelor îmbrăţişate un zâmbet al eternităţii.