Nebun aleargă o fantomă…
Ca o pată neagră de culoare….
Vântu-i alină durerea,
Lovit de vitraliile naturii…
Răpus cândva în luptă,
Arcul ce la biruit sub bolta de cleştar.
Timpul lui a trecut,în nisip sa transformat
O umbră străină cu chip de ceară,
Ce bântuia pe străzile cetăţii.
Sub piatra arcadelor gotice medievale
CU paşi pierduţi în aburul nopţii,
Căutând cetatea năruită…
Să reclădească din nisipul transformat…
O clepsidra cu blazon a frunzei crinului regal
Pierdută-n eternitate,pierdută-n uitare…