În pridvorul casei sale,
Ofemeie cu ochi blânzi.
Cu părul nins de vreme
Stătea tristă,îngândurată.
După al său fiu cu dor…
Din fuior torcea încet
Cu ochii-nlăcrimaţi,
Ce feciorul îşi jelea.
Ce nu s-a mai întors,
Un suflet trist de mamă.
Cu durere ea ofta…
Din priviri lacrimi amare,
Pe obraz i se scurgea.
Ce o poză măicuţa privea,
Şi duios îi vorbea.
Răni în suflet avea,
În aşteptarea fiului iubit.

Reclame