Ziua de 1 martie, sau mărţişorul cum se mai spune la noi, vine din antichitate. Luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani. Şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o ată. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lâna, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, feţe şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.

Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăverii, la naşterea anului agrar. În timp, tradiţia s-a schimbat şi şnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, care era asociată soarelui.

Mărţişorul este mai cu seamă un simbol solar. El este un simbol al Soarelui care a început să biruie amorţeala şi frigul iernii şi a cărui victorie clară va fi marcată prin echinoxul de primăvară, când zilele vor deveni mai lungi decât nopţile.

Odată cu răspândirea obiceiului mărţişorului în cadrul citadin , bănuţul originar a început să fie înlocuit cu figuri sau simboluri auspicioase ori norocoase mai mult sau mai puţin tradiţionale. Iată câteva din cele mai populare mărtişoare: – Mărţişorul cheii. Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ţi găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor.

  • -Mărţişorul coşarului.Coşarul , considerat un personaj norocos în România
  • – Mărţişorul gărgăriţei / buburuzei . Gărgăriţă este un simbol norocos , dar şi un însemn al maternităţii , fertilităţii şi mamei pământ.
  • -Mărţişorul potcoavei.Se spune că , pentru a avea întru totul parte de şansă în viaţă , atunci când găseşti o potcoavă trebuie să o arunci în spate, peste umăr sau să o aşezi pe un perete al casei tale.
  • – Mărţişorul stelei. Potrivit legendei , steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecţiunea.
  • – Mărţişorul inimii / inimoarei.
  • -Mărţişorul trifoiului cu patru foi.Simbol recunoscut al norocului, trifoiul cu patru foi înglobează o semnificaţie aparte pentru fiecare frunză : faimă , dragoste, bogăţie, sănătate.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Irina Nicolau spune: “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”

Scris pe data de 01 March 2011 de Gabriela Nagy – Scris in lifestyle