Timpul trece,timpul zboară,se prelinge pe lângă noi şi aşa trec anii vieţii…Privesc pe geam şi văd cum mi se scurge viaţa..cum totul trece pe langă mine de parcă aş fi o nălucă……Să fiu frunză în bătaia vântului…Privesc cerul înnorat şi visez…Să pot atinge cerul cu mâinile şi norii înntunecaţi să-i risipesc ….Ca razele soarelui să pătrundă în lumea mea…
Privesc în jurul meu şi nimic nu are sens mereu sper….sper….sper ca într-o zi să-mi se deschidă un nou drum…un nou sens…un nou acel ce lipseşte…Visez zi şi noapte dar te poţi trezi că într-o bună zi bucuriile vieţii se pierd pentru că se stă meditând…şi tot ce e frumos trece pe lângă mine….pe lângă tine…şi uite aşa anii trec…timpul zboară.Ar trebui să coborâm din aceea lume…sau să întoarcem ochii spre viaţă…chiar daca valurile vieţii ne lovesc din plin când şi când…Dar poţi privi spre ceilalţi…să vezi prin ei că poţi avea zile mai senine şi poţi trece mai uşor peste pragurile vieţii alături de cei dragi ce îţi dau putere.Şi te priveşti pe tine însuţi,închizi ochii şi priveşti dincolo de oglinda în care te admiri….să pătrunzi în interiorul tău…să dai culoare vieţii.