Din trăistuţa mea cu gânduri am venit să poposesc şi să vă povestesc…Aş dori dragi prieteni o cafea cu voi să beau şi la o şuetă noi să stăm…Cafea…acest cuvânt…mă trezeşte.Numai când aud de cafea,îmi ascut simţurile..O reţetă pentru o cafea bună…reţeta constă în fericire atunci când cu prietenii o bei,în sentimentul de iubire,în acel „noi”…Această stare,e sublimă.În aburii cafelei,descopăr cele mai frumoase vise.Aş putea să prevăd viitorul în ceaşca plină de idei sfărâmate,în aburii cenuşii al existenţei mele,în frânturile de speranţe ce ard mocnit într-un colţ din viaţă.Parfumul dulce al cafelei cu miros îmbătător simţurile mi le mângâie…Şi mă îndeamnă la visare..Hi să visăm vise,să ne lăsăm pradă visurilor…Şi visez..visez.. Să simt fiecare părticică din mine cum respiră prin tine,să simt fiecare celulă cum se înveseleşte în momentul în care tu te uiţi la mine.E plăcut să văđ cum într-un singur moment,o simplă privire mă poţi arunca în deznădejde sau să mă exalteze într-atât încât să ajung nebună după tine.Cafea bună ce eşti şi mă cucereşti..realizezi că te sorb din priviri încât ochii mi se dilată şi irisul nu mai are contur…se dizolvă în aburii cafelei.Prima cafea de dimineaţă e ca o sărutare,ce cu iubire sufletul îmi încălzeşte şi să trăiesc intensitatea la maxim.Să sorb cunoştinţele altor prieteni…să dezvolt într-un mod plăcut…O linişte în jurul meu…O linişte în care aburii cafelei şi sărutările sunt dulci cu aromă de prietenie.O linişte în care eu sunt fericită că îmi împart gândurile cu prietenii la o cafea…