Privesc marea,cu o cană aburind de vise,înecate în cafeaua amară…Beau cafeaua presărată cu iluzii,speranţe,pentru a-i da o notă dulce amăruie…Simt parfumul cu aromă de iubire caramelizată.Valurile îmi şoptesc vorbe dulci în timp ce eu mă bucur de cafea…Gânduri liniştite…Adieri de vânt cu nisip…Nisip sărat în cafeaua de dimineaţă pe malul mării.Marea este fericită,pare să zâmbească.Briza mării este prietenoasă şi mă îmbrăţişează în fiecare zi…Simt miros de alge.Îmi iau cafeaua,mă aşez pe nisipul fin şi mă uit spre soare.Îmi doresc mii de stele să-mi culegi în zori…Întregul univers în nuanţe de culori pentru a şterge orce pată a inimii de suferinţă,iar lacrimile mele le-ai transforma în lac de fericire…Dar nu îmi poţi da ceea ce aş dori eu.Iubirea-i dulce caramelizată…Frumoase clipe şi amintiri ai lăsat să se piardă.Frecvenţele tăcerii în inimă puternic rătăcesc..cuvinte de amor şi şoapte aurii…Aş vrea să mă strecor în lacul de iubiri…Beau cafeaua cu iubire dar sunt într-un vis…Un vis de neuitat!O cafea cu iubire caramelizată…

Reclame