Corpul unui om adult este capabil de a produce un total de aproximativ cinci milioane de fire de păr dintre care un număr de 75.000 – 100.000 reprezintă podoaba capilară. Firul de păr este constituit din cheratină, proteină care reprezintă element constitutiv şi pentru unghii şi straturile epidermice ale pielii. Partea vizibilă, situată deasupra pielii se numeşte păr sau fire de păr. Fiecare fir de păr se constituie din trei straturi. Stratul protectiv de suprafaţă, cuticulă, este subţire şi incolor. Suprafaţa de mijloc, cortex, este cea mai groasă. Aceasta oferă rezistenţa, determină culoarea părului dvs. şi decide dacă veţi avea părul drept sau creţ.

Culoarea părului este determinată de melanina conţinută în celulele pigmentului. Cu cât mai multe granule de pigment aveţi şi cu cât acestea sunt mai dens concentrate, cu atât părul dvs. va avea o culoare mai închisă. Două feluri de melanină contribuie la determinarea culorii părului. Eumelanina colorează părul din şaten în negru şi un pigment bogat în fier, feomelanina, colorează părul auriu – blond, în roşcat. Alt fel de păr este cel gri, şaten închis, brunet sau negru, în funcţie de tipul şi cantitatea melaninei şi în ce densitate este distribuită în firul de păr. De exemplu, părul de tip african care are o culoare neagră foarte închisă, conţine concentraţii mari de melanină la nivelul cortexului şi este mai rarefiată la nivelul cuticulei. Părul de tip european care o culoare neagră foarte închisă, conţine o cantitate mai mare de granule de melanină decât părul extrem de deschis la culoare sau decât cel blond şi are mai multă concentraţie de melanină în fiecare granulă. Când celulele producătoare de melanină încetează să funcţioneze, se ajunge la părul de culoare gri sau părul alb.
Sub piele se află rădăcina părului care rădăcină este învăluită de un sac structural numit şi folicula părului. Arterele sanguine situate la baza foliculelor au rol nutritiv. O glandă aflată în vecinătate secretă un amestec de grăsimi (numite sebacee) care conferă strălucire şi impermeabilitate pe o anumită suprafaţă. La baza foliculei este situată papila care reprezintă „baza materială de producţie a părului”. Papila este hrănită prin circulaţia sângelui pe baza căruia se întreţine producerea firelor noi de păr. Hormonii masculini, altfel spus androgeni reglează pilozitatea. Părul pubian şi cel axilar (sub-braţ) este deosebit de sensibil la hormonii androgeni şi intensifică cele mai inferioare nivele, determinând o pilozitate intensă pe piept şi pe pulpele picioarelor. La băieţi, firele de păr pubiene încep să crească la vârsta de 15 ani şi sunt urmate, după doi sau trei ani de părul de la sub-braţ. De asemenea, la fete, mărirea concentraţiei hormonilor androgeni la pubertate, accelerează apariţia părului pubian şi axilar. De creşterea părului podoabei capilare nu se face în mod direct responsabil hormonul androgen dar o concentraţie locală a unui derivat al testosteronului, aşa numitul dihidrotestosteron.

Foliculii capilari se formează mai întâi încă din uter. Din nou, noi foliculi apar după naştere şi nici unul dintre aceştia nu se pierde la vârstă adultă. Primul păr este produs de foliculi de păr fetal şi este aşa zisul păr Lanugo care este caracterizat ca fiind deosebit de fin, moale şi nepigmentat. Acesta este dobândit de obicei în primele opt luni ale gravidităţii. Primul păr postnatal este un puf, fin, moale şi de obicei nepigmentat şi rareori mai lung de 2 cm. Acest puf de păr rămâne în regiunile corpului aşa numite expuse la chelie, aşa cum sunt: regiunea frontală şi creştetul capului. La vârsta pubertăţii puful de păr este înlocuit, local, de părul definitiv care este mai lung, mai viguros şi mai pigmentat. Maturizarea părului se manifestă mai întâi în regiunea pubiană iar apoi, genele şi sprâncenele devin mai stufoase. Părul axilar şi cel facial – barba apar după aproximatix doi ani de la apariţia celui pubian. Pilozitatea trupului continuă să se dezvoltepentru mult timp după pubertate, fiind stimulată de hormonii masculini care, totuşi, în mod paradoxal, se face de asemenea vinovat de faptul că părul terminal este înlocuit de puful de păr atunci când începe chelirea.

Firele de păr din creştetul capului cresc din 75.000 -100.000 folicule ele căror număr se raportează la mărimea suprafeţei creştetului capului pe care-l ocupă. Oricum, nu toate foliculele sunt productive. În fiecare foliculă, durata ciclului vieţii unui fir de păr este influenţată în funcţie de vârstă, starea patologică şi o varietate mare de factori psihologici (1,2). Ciclul vieţii este împărţit în următoarele faze: anagenă (activă), catagenă (de tranziţie) şi telogenă (de repaus).

Faza anagenă este o perioadă de activitate a creşterii părului în care sintezele de proteine şi de producere a cheratinei se află în continuă perpetuare. În cazul subiecţilor normali, această fază durează mai mult de cinci ani şi există documentare asupra unor cazuri de perioade mult mai lungi. Încetarea fazei anagene este caracterizată de o fază de tranziţie, cunoscută sub numele de fază catagenă. Această fază dureză de-a lungul unei perioade cuprinse între două şi trei săptămâni. După faza catagenă, părul intră în faza telogenă sau „de repaus”. În cazul subiecţilor normali, părul fazei telogene este reţinut pe creştet pentru mai mult de 12 săptămâni înainte ca noul păr să se disloce din foliculele sale.

Pe durata fazei anagene, sinteza proteinelor este caracteristica de bază a bulbului firului de păr. În faza telogenă, papilele pielii sunt supuse unei regenerări. În această perioadă dată caracteristicile sale structurale pot fi modificate. Noul păr poate fi identic cu cel predecesor dar de o vârstă sporită şi în unele etape patologice, o reproducere identică nu poate fi menţinută. În aceste circumstanţe, părul poate începe a deveni mai scurt şi mai fin, modificând astfel profilul estetic al individului. Ştiinţa a dovedit că aceste efecte sunt identificate după mari perioade de la întregirea acestor cicluri şi trebuie să treacă mulţi ani înainte ca persoana afectată să recunoască diferenţele.

Ca şi celulele pielii, firele de păr cresc şi mor cu regularitate. A vă cade zilnic între 50 şi 100 de fire de păr este un fenomen fiziologic. Părul creşte aproximativ un cm. pe lună. În prezent, cunoaştem că părul creşte mai repede vara şi mai încet iarna, creşterea se accelerează cu tonifianţi şi frecţii dar încetineşte la temperaturi joase. Cea mai bună creştere a părului se înregistrează între 15 şi 30 de ani. Uneori, părul acesta, începe să cadă între 40 şi 50 de ani. Pierderea progresivă a părului, începe să se producă în mod natural, pentru ambele sexe, în jurul vârstei de 50 de ani şi se accelerează la vârsta de 70 de ani.

Care sunt diversele tipuri de cădere a părului?

– Alopcia Areata este cazul în care apar puncte recurente sau locuri chele printre păr, nu neapărat în vârful capului. În mod frecvent conduce la Alopecia Totalis sau la Alopecia Universalis.

– Alopecia Totalis este cazul în care cade tot sau aproape tot părul capului.
Alopecia Universalis este cazul în care cade tot sau aproape tot părul trupului. (părul de pe cap, sprâncenele, genele etc.)

Tipul pierderii comune a părului este determinată de către gene şi hormoni. De asemenea este bine cunoscut că pierderea părului este dependentă de factorii androgeni, androgenici şi genetici. Este cel mai răspândit tip de pierdere de păr recunoscut ca fiind alopecia care afectează atât femeile cât şi bărbaţii.