Sunt un suflet zburător
ce mă aşez pe un nor,
mă întreb tot mereu
cum aş trăi in lume,
fără să zâmbesc?
cum aş privi natura,
fără să o privesc?
tot ce ne înconjoară
e frumos ca un serai
străluceşte ca un crin,
între munţi şi văi….
la răscrucea unei frunze,
sub stropi de rouă
zâmbesc mereu…
ascult ciripit de păsărele
din crângul însorit
unde iarba încet şopteşte:
-ce minune a naturii!
să priveşti şi să zâmbeşti.